La 30 aprilie, la Tiraspol a avut loc sesiunea extraordinară a Sovietului orășenesc de deputați ai poporului. Prilejul convocării ei l-a constituit adoptarea, la 27 aprilie a.c., de către Sovietul Suprem al republicii (sau, cum se propune acum să fie numit, «Sfatul Țării») a hotărârii de aprobare în calitate de drapel de stat al RSSM a drapelului românesc roșu-galben-albastru.
Deputații de la Tiraspol care au participat (sau doar au fost prezenți?) la sesiunea Sovietului Suprem al RSSM au povestit în ce atmosferă a fost adoptată această hotărâre. Au fost ignorate complet propunerile și protestele deputaților din Stânga Nistrului, ale altor deputați, moldoveni și vorbitori de limba rusă, care s-au opus acestui pas pripit.
Adoptând o lege atât de importantă, trebuia neapărat consultată opinia întregului popor al republicii. Dar Sovietul Suprem al RSSM a ignorat încă o dată glasul oamenilor simpli și nu a acceptat un referendum. Ce mai valorează după aceasta asigurările lui M. Snegur că «activitatea deputaților a fost orientată de la bun început spre căutarea căilor care duc la unitate și înțelegere civică»?
Puse alături de mersul sesiunii Sovietului Suprem, aceste cuvinte trebuie recunoscute drept demagogie tipică și vorbărie goală. Considerându-se un parlament civilizat, Sovietul Suprem al republicii adoptă legile cu cea mai primitivă majoritate — 50 la sută din voturi plus un vot. Oricum s-ar fi eschivat ulterior unul dintre cei mai activi oratori ai FPM, G. Ghimpu, el a dat totuși în vileag, din naivitate, postulatul pe care își sprijină toate acțiunile frontul naționalist, care și-a însușit dreptul de a vorbi în numele poporului moldovenesc. Iar postulatul este următorul: în Moldova trăiește o singură națiune, un singur popor — cel moldovenesc; toate celelalte minorități sunt doar reprezentanți ai altor națiuni și naționalități, iar acestor reprezentanți nimeni nu le-a dat dreptul să vorbească în numele acelor națiuni și naționalități pe pământul unde stăpân este poporul moldovenesc. Aceste cuvinte au stârnit o explozie de indignare în rândul deputaților, în primul rând, desigur, al celor nevorbitori de limba moldovenească.
Cu toate acestea, majoritatea agresivă și înfumurată din Sovietul Suprem al actualei legislaturi trece deocamdată toate hotărârile pe care le consideră necesare. Nu-i prea interesează dacă tricolorul este acceptabil pentru mulți moldoveni, inclusiv pentru cei care trăiesc în Stânga Nistrului. Sub acest drapel România regală, împreună cu altă scursură fascistă, a semănat moarte și distrugere pe pământul nostru greu încercat. Sub acest drapel au fost împușcați bunicii și părinții noștri. Ceaușescu a înfăptuit genocidul împotriva minorităților naționale (maghiari, germani etc.) sub același tricolor. Și acum ni se propune să-l considerăm drapel de stat al Moldovei?
Se înșală strategii și funcționarii FPM — consens nu va exista niciodată. Iar sesiunea extraordinară de la Tiraspol, după ce a ascultat și a discutat luările de cuvânt ale deputaților, a hotărât: la Tiraspol și pe teritoriile subordonate adiacente să fie suspendată acțiunea legii privind drapelul de stat — tricolorul și să fie folosit drapelul de stat unional al URSS, roșu, cu secera și ciocanul.
Prezidiul Sovietului orășenesc Râbnița de deputați ai poporului, prezent la această sesiune de la Tiraspol, a susținut hotărârea și a început pregătirea unei sesiuni similare la Râbnița.
Sursă: Rîbnițkii Metalurg, Nr. 18 (267), 12 mai 1990, pagina 1, coloanele —.
