Copiii strîng tuburi de cartușe. Pe cîmpul de luptă, dincolo de Nistru. Iar dușmanul încearcă să-i căsăpească pentru naivitatea lor, pentru sufletele lor neprihănite. Și atunci puii de om fug întru a se salva. Și nu mai zîmbesc. Se maturizează devreme. În plăpînda inimă li s-a implantat frica. Ei știu ce-i războiul. L-au văzut. Și spre deosebire de noi, care în copilărie improvizam lupte, ei nu vor să se joace de-a războiul. Vor hrană și adăpost. Tînjesc după cuibușorul lor, unde erau cu mama, cu tata, cu bunicii. Azi bunicii au rămas ascunși prin case, astfel păzindu-le, tații sînt la război, păzesc satul, iar mamele, cu gîndul la viitorul copiilor, au luat drumul refugiului. Refugiați din propria în propria țară.
Aceste secvențe fotografice au fost realizate la sediul Fondului republican al copiilor, unde de cîteva zile, de dimineață pînă seara, vin refugiați din satele Coșnița, Molovata, Doroțcaia, Cocieri, Pîrîta, Lunga. Lacrimi amare se preling pe fețele tinerelor femei, care au lăsat acasă totul la voia întîmplării. Copiii așteaptă o salvare. Aici pentru fiecare copil se repartizează 400 ruble. Doar cu atît le pot ajuta colaboratorii Fondului. Sperăm că donațiile vor crește. Amintim contul pentru donații: 707703 Operu Moldsoțbanc gor. Kișineva cod 280101703 corsciot 700161303.
La acest moment refugiații au nevoie de un statut, de un document la mînă. De altfel vor rămînea mult timp în drum. Iar numărul lor tot crește. Să ne grăbim venind în ajutor. Tragedia ia amploare. Nu se știe ce va duce cu el acest război. Doamne, mîntuiește odată acest chinuit neam!
Foto de Andrei Mardare.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 28 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
