Noi, locuitorii băștinași ai orașului Dubăsari, învățătorii școlii medii incomplete № 6, părinții elevilor acestei școli, am vrea să știm, cine i-a eliberat de la lucru pe oamenii întreprinderilor și instituțiilor din oraș pentru participarea la mitingul de la 17 septembrie, unde au răsunat foarte multe cuvinte insultătoare la adresa moldovenilor! De ce în această perioadă grea pentru noi toți, cînd tejghele magazinelor zi de zi devin tot mai pustii, oamenii își părăsesc locurile sale de muncă?
Noi propunem comitetului executiv orășenesc al Sovietului de deputați ai poporului să calculeze pagubele materiale, care au fost pricinuite orașului în această zi, și a cere de la întreprinderile, care și-au încetat activitatea la 17 septembrie, să iasă la lucru în una din zilele de odihnă apropiate, de a-i trage la răspundere pe conducătorii, care au permis să oprească procesul de producție pentru organizarea mitingului și scoaterea Drapelului de stat al RSS Moldova de pe clădirea comitetului executiv raional.
T. Tuntulescu, F. Cuciuc, A. Barcari și încă 152 de iscălituri.
* * *
Noi, muncitorii organizației interraionale de construcție № 2 din Dubăsari a sectorului care construiesc 2 case a cîte 30 de apartamente de pe strada Lenin, sîntem indignați pînă la maximum de actele de vandalism, dictat și extremism, care au avut loc la 17—18 septembrie pe piața din orașul Dubăsari, lîngă clădirile comitetului executiv raional și comitetului raional de partid. În timpul, cînd truditorii de la sat sînt ocupați cu recoltarea roadei, cineva și-a luat asupra sa răspunderea de a rezolva problemele pentru mai mulți de 70 de mii de alegători ai raionului. Apărîndu-se cu cuvintele «drapel fascist», aceste forțe însăși au recurs la metodele vechi de dictat și violență: șuierau, stricau sticlele, dictau poporului moldovenesc voința lor — ce steag să fie arborat de deputații comitetului raional executiv, ce grafie să fie folosită ș. a. m. d. Dar cineva din ei s-a gîndit, ce se poate întîmpla, dacă locuitorii tuturor satelor raionului ar înceta să ne hrănească, vor ieși pe piață și vor cere arborarea Tricolorului de asupra clădirii comitetului orășenesc executiv? Ce va fi atunci?!
Oameni buni, să punem capăt tuturor mitingurilor și să ne apucăm de lucru. Haideți să apreciem rezonabil, ce avem noi astăzi: rîndurile mari la locuință în comitetul executiv orășenesc și la întreprinderi, lipsa policlinicii raionale, a Casei de cultură în orașul Dubăsari ș. a. Iată ce trebuie azi mai mult să ne îngrijoreze, dar nu Tricolorul.
Dar oare cineva din cei prezenți la miting s-a gîndit, ce poate fi în cazul blocadei economice din partea RSS Moldova a așa-numitei RSSMT. Atunci noi vom rămîne fără minele de cotileți, fără gips, care se produc la Bălți, fără cheramzitul din Cahul, fără cimentul din Rezina (cariera de materie primă pentru uzina de ciment din orașul Rîbnița se află pe malul drept al Nistrului).
Oameni buni, hai să lucrăm și prin fapte concrete să contribuim la creșterea bunăstării noastre. Astăzi noi nu cerem de la organele de ocrotire a drepturilor a procuraturii de a-i pedepsi pe încălcătorii ordinii de drept la 17 septembrie, dar fie ca acest pas greșit, nelegitim să fie ultimul în istoria orașului nostru.
V. Grecu, M. Batrîncea și încă 16 iscălituri.
* * *
Noi, părinții elevilor ȘM-3, participanții adunării de părinți de la 21 septembrie anul curent, sîntem îngrijorați de situația social-politică din oraș. Mai ales ne-a indignat actul de vandalism de la 17 septembrie. Strigătele la adresa prim-ministrului RSS Moldova M. G. Druc au atins apogeul. Despre care dialog cu guvernul poate fi vorba? Și care țară civilizată își poate permite așa ceva? Și încă. Pe ce bază ne interzic să ne folosim de grafia latină, boicotează Tricolorul?
În platformele preelectorale ale deputaților poporului din republică pe circumscripțiile electorale a orașului Dubăsari se menționa despre lupta pentru un stat bazat pe drept. Dar acțiunile de pe piața din centrul Dubăsarilor nu sînt altceva, decît neglijarea legilor guvernului republicii. Noi, însă, sîntem pentru îndeplinirea lor riguroasă, pentru suveranitatea Moldovei. Și aceasta nu ne va amesteca să trăim ca mai înainte în prietenie, pace și înțelegere reciprocă, independent de apartenența națională.
Sursă: Drapelul Biruinței, Nr. 115, 28 septembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
