În una din livezile asociației agricole «Victoria», raionul Briceni, de mai multă vreme se afla aproape în deplină părăsire o clădire încăpătoare, cu temelia destul de trainică, care pe timpuri servise drept cămin pentru cazarea studenților ce veneau în fiecare toamnă să-i ajute pe grimăncăuțeni la recoltarea fructelor, zarzavaturilor, la alte lucrări de sezon. Unii din membrii cîrmuirii erau de părerea că edificiul, chipurile, și-ar fi trăit veacul și-i bun de demolat. Alții, mai chibzuiți, îi sfătuiau pe primii să nu se pripească, ci să mai îngăduie că vremile se cam schimbă. Dacă se iscă ceva, afirmau cei din urmă, și clădirea e bună de pus în uz; după ce o demolăm, să purcedem la ridicarea alteia?
Și acel ceva s-a iscat chiar pe la sfîrșitul anului trecut, cînd la una din ședințele cîrmuirii N. V. Ambros propuse să se deschidă în gospodărie o mezelărie.
— Nicolae are perfectă dreptate, îl susținu cineva. Dacă dispunem de un bun sector zootehnic, de ce nu am avea și o mezelărie ca să nu umblăm prin lume cu căciula în mîini cînd ni se iscă în sat vreo trebuință: nuntă, cumătrie, înmormîntare ori vine o sărbătoare?
Astfel în scurt timp încăperea, despre care vorbeam mai sus, a fost dotată cu utilajele necesare, mai întîi aplicîndu-i-se o reparație gospodărească, apoi pusă în deplină folosință.
În secție am putut angaja 17 oameni, îmi relată Nicolae Vasile Ambros, mezelarul-șef. În răstimpul de cînd lansăm producție în sfera de consum am reușit deja să răscumpărăm nu numai clădirea, ci și tot utilajul tehnologic, iar gospodăria a obținut un venit curat de peste 2 milioane de ruble.
Tot dl Ambros mi s-a mai destăinuit, că în vara aceasta va mai intra în folosință o linie tehnologică a mezelăriei — cea de pregătire a conservelor din carne. Utilajele principale au și fost montate și încercate. Vorba ceea: cine caută găsește.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 103 (17973), 23 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
