N[…] de cîțiva ani deja. Însă un rezultat pozitiv, pe care noi, materialiști, cum sîntem, l-am considera determinant chiar — ridicarea bunăstării materiale — nu se prea vede. Din contra, mai multe grupuri sociale au tot temeiul să nu agreeze perestroika. În sfera economică aceasta bate pasul pe loc, teza despre accelerare — unul din reperele principale ale restructurării la '85 — a fost, pare-se, uitat.
Aceasta-i realitatea. Conștiința, ferecată în dogme și tixită cu utopii ne-a determinat existența. Și acum, pentru a reanima și a umaniza baza, trebuie să pornim de la restructurarea suprastructurii. Aici se părea totul clar. Plasezi în fața gestiunii, finanțării, conducerii un «auto» și se întîmplă minunea.
Ministerul industriei ușoare a înfăptuit acest ritual restructurist printre primii în Moldova și iată că «minunea» a fost imediat susținută în presă și la RTV, dar nu și pe tejghele.
Doamne ferește, nu vom nega toate victoriile și realizările fostului minister. N-ar fi drept față de urmașul lui, concernul «Mold- (înainte era «Min-») — legprom». Nu vom afirma că s-a schimbat doar firma instituției, găsind la concern și destule argumente și considerente ponderabile împotriva unui atare gînd (care, ce să mai vorbim, ar putea să apară). Atîta doar, că problemele referitoare la baza economică, cît și cele caracteristice sistemului administrativ-birocratic de conducere în genere, au rămas.
În cadrul «noilor condiții de gospodărire» sistemul (susmenționat) a promis să nu mai jupoae totul de la întreprinderi, ci să le lase o parte din rezultatele muncii și să nu se prea amestece în folosirea lor. Cîștigați-vă profiturile, acumulați veniturile și faceți cu ele tot, sau aproape tot ce doriți, ca să vă rezolvați problemele. Cum s-au spart atare baloane de săpun în toate domeniile economiei naționale cititorul știe bine: comenzile de stat peste capacități, neasigurarea cu materie necesară, utilajul de la Papură Vodă, problemele sociale pînă la gît — toate sînt împotriva bunelor noastre porniri și radioaselor visări. Așa e și cu industria ușoară. Au vrut să facă totul cum e mai bine, dar pentru unele întreprinderi treaba aceasta a cauzat numai neplăceri: singure nu se pot «hrăni».
Există, însă, una (cel puțin una) pentru care asemenea reforme, par a fi prielnice. Teoretic, autogestiunea am salutat-o cu toții, dar Asociația de producție a țesăturilor din bumbac (A.P.Ț.B.) din Tiraspol avea mai mult temei pentru bucurie. Acest gigant s-a dezvoltat un timp (anii '80—'85) în așa-zise «condiții de seră», lucru care nu-i o taină. Sub invidia întregii ramuri, Asociația creștea și se împodobea, așa încît tocmai înflorind (în măsura în care ne-o putem închipui la noi) a intrat în noile condiții de gospodărire. Au, desigur, destule probleme, dar nu un potop ca și alții. Cel mai interesant lucru cum s-a creat o asemenea minune? Obișnuit, pe contul altora, pe spatele celorlalte întreprinderi din ramură.
Pe atunci, dacă vă amintiți, tagma gazetărească încerca să demonstreze ministerului că acesta nu are dreptate și nu face bine. Egalitarismul, nivelarea sînt dăunătoare. Centralizarea excesivă e ca un harachiri. Dictatura — și mai rău. Dați fabricilor independență și ocupați-vă de coordonare, dați sfaturi, numai nu le încurcați oamenilor să muncească. Ministerul așa a și procedat. Concernul «Moldlegprom» și-a rezervat doar atît ca să-și păsrteze constituția guvernatoare și stima subalternilor.
[…] ușoara derută în rîndurile reduse ale conducerii, au hotărît, înjghebînd în prealabil un referendum, să părăsească departamentul, să se rupă de concern.
Care ar fi argumentele rezonabile înaintate de către A.P.Ț.B.?
Fostul minister și-a schimbat doar firma (ieși, totuși, la suprafață presupunerea), rămîne tentat să mai ordoneze din cînd în cînd. Asociația e prădată, doar în anul 1989 concernul i-a sustras 8,2 milioane ruble «pentru întreținerea aparatului și dezvoltarea ramurii», o sumă ce se apropie de cea necesară întreprinderii pentru a realiza în anul curent reproducția lărgită. A.P.Ț.B., care dă bănăritul acesta «de pomană», este nevoită să împrumute aceleași sume de la bancă, pentru ca mai apoi să le întoarcă cu procente «adăugînd» circa 2 milioane ruble pe an. O întreprindere care supraîmplinește toți indicii de plan, calitatea producției li-i cunoscută și peste hotare (S.U.A., Japonia, Canada), ar putea huzuri de bine — nu poate ieși din datorii...
Directorul general al A.P.Ț.B. Vilor Ordin consideră că noul concern rămîne a fi doar un instrument al sistemului adminisrtativ-birocratic. Acesta nu numai le-a sustras peste 8 milioane ruble, ci le-a mai și încurcat, după calculele d-lui, să cîștige multe alte milioane. Proiecte, însă, la asociație sînt destule — ademenitoare și chiar foarte reale!
Mai mult decît atît, adaugă președintele comitetului sindical G. Breazu, Asociația s-a achitat pentru «condițiile de seră» și acum veniturile se scurg în buzunarul concernului pe nedrept. În timp ce ei înșiși s-au înglodat în probleme sociale. Rîndul la locuințe, spre exemplu, e de 4,5 mii oameni din 10 mii care au fost înregistrați la întreg concernul (avînd 9 mii lucrători din 75 mii respectiv), au nevoie de cămin 1,5 mii (din 5 mii în cadrul concernului) etc., etc. Altă pildă. Asociația a hotărît să întrețină o fabrică de cărămidă. Aici concernul i-a oploșit cu comandă de stat de 15 milioane bucăți cărămidă din 15,5 milioane bucăți capacitate de producție, aceasta fiind îndoelnică de fapt. Tiraspolenii vor încerca, desigur, să stoarcă mai mult, însă fiind ei liberi de «paraziți» — toate problemele s-ar spulbera...
Cum nu, am preciza noi, e mai bine să fii bogat și sănătos, decît sărac și neputincios. Dar mai întîi să vedem care-s dovezile convingătoare ale concernului.
De menționat că și aceștia au toată dreptatea de partea lor. Nu mai sînt chiar atît de retrogazi, ba din contra, ministrul Serghei A. Manukian mi-a destăinuit chiar, că în locul tiraspolenilor ar fi procedat la fel. Însă în locul său (dar domnul Manukian cu adevărat e un ministru la locul său, cred eu), dumnealui a calificat scrisoarea oficială de la A.P.Ț.B. despre ieșirea din concern (începînd cu 1 februarie definitiv și ireversibil) drept pur și simplu necuviincioasă, deși asta-mi pare subiectiv, un act de nerecunoștință și egoism.
Asociația este un furnizor de materie primă. Cu toate că tiraspolenii nu acceptă […] pe picioare, alăptată, dacă doriți, de întreaga ramură. Tot ce avem mai bun timp de mai mulți ani rupem de la gură și ducem la Tiraspol. Cine știe cum se vor întoarce lucrurile? Investițiile se făceau cu perspectiva de a mulge mai apoi întreprinderea sănătoasă, frișca fiind împărțită celor săraci și neputincioși. Acum, însă, banii adunați de la întreprinderi pentru dezvoltarea ramurii (procentul decontărilor pentru A.P.Ț.B. e sub media pe ramură) nu mai sînt folosiți pentru a cîrpi borțile ca înainte. Toate întreprinderile sînt rentabile. Au fost 3, au rămas 2 obiecte de importanță de stat unde se și scurg banii. Pentru «Steaua Roșie», o vopsitorie nouă s-a consrtuit? S-a construit! «XXIII partsiezd» a fost reutilată? Se reutilează. O fabrică nouă s-a construit? Se va construi... Toate acestea trebuesc republicii, țării? Așa sau altfel, dacă A.P.Ț.B. se va rupe de «familie», va rămîne datoare să întoarcă tot ce a căpătat timp de ani, centralizat. Și decontările — concernul pentru aparat nu-și lasă decît 120 mii ruble, visează chiar să treacă la autofinanțare — tiraspolenii vor da banii în buget, bugetul, însă, de îndată va transmite totul concernului.
Mai departe. S-a reproșat cum că se lua «mită» pentru trecerea hîrtiilor de pe o masă pe alta (fondurile centralizate, eliberate de stat pentru extinderea comenzilor lui, fonduri limitate pe care ministerul le transferă întreprinderii pe gratis — concernul acum le «vinde», încasînd bani nemeritați). Ei, dacă-i așa, concernul nu-i va mai lua. N-au să sărăcească. Ba se mai presupune că cele 5 centre, create pe lîngă concern, inclusiv centrul pentru asigurare tehnico-materială, vor trece la autofinanțare. Convine — colaborăm, nu — nu să fie. Se mai planifică întemeierea unei bănci comerciale. De aici — numai foloase: cele 2 milioane ruble, procente pe care le plătește azi A.P.Ț.B. pentru împrumuturi, concernul putea să le ia și pe ele, dar le lasă, se poate spune (s-a și spus în secția financiară a concernului) că nici nu întreprinderea, ci aparatul mărinimos al concernului le achită. Banca va acorda înlesniri și mai multe.
În fine, aceasta-i situația. Cînd o cuoaștem, să trecem la concluzii și niște considerente de ordin mai general.
Dicționarele noastre atestă cuvîntul «stîngism» ca o aripă oportunistă, pseudoradicală, ce se maschează cu fraze revoluționariste. Cam așa, în afara reproșurilor de ordin moral, a fost caracterizată A.P.Ț.B. din Tiraspol la Chișinău.
Dar să medităm, avem de a face cu stîngismul din dicționar sau, poate, cu ceva nou din viața reală, o cotitură spre stînga, necesară astăzi ca aerul, spre alternativă — deci și spre libertate, spre viitor? Ne-am trezit într-un cerc vicios. Restructurarea nu dă rod, dar fără rezultate materiale sesizabile oamenii nu mai vor să se restructureze. Industria ușoară trebuie să se dezvolte accelerat, pentru care lucru sînt necesare mijloace, care la rîndul lor erau așteptate tocmai în rezultatul noilor forme de gospodărire. Nu odată am auzit cuvintele: […] stat.
Să zicem că pînă la sfîrșitul cincinalului... dar cît a mai rămas? În curînd ne vom da seama că în locul pîrghiilor economice, de piață, vom rămîne tot cu metodele de administrare dictatorială. Fiindcă practica relațiilor libere ne lipsește, alternative nu-s. Tiraspolenii nu fug nicăieri. Aceeași piață, consumatorul producției lor — fabricile de confecții din Moldova, industria locală — nu-i vor scăpa din mîini. Contractele externe? Să le dea Domnul! Oare nu spre aceasta tindem? Sau e mai bine să ne înecăm cu toții, decît să-i permitem cuiva ieșirea pe piață?
Se complică mult (pentru cei ce vor neapărat să complice totul) evenimentele politice de la Tiraspol. Și dacă (— se întreabă ei —) toate întreprinderile din Tiraspol se izolează, ca să ne părăsească, în «autonomia» lor, cu toții odată republica? Or, dacă ei sînt economic neputincioși, la ce bun ne trebuiesc ca să-i hrănim? (La figurat, desigur). Și dacă sînt puternici, dar și aceasta la figurat, oare nu trebuie salutat acest lucru, nu să învățăm de la ei ar trebui, să le urmăm pilda? Doar nu pot fi ținute veșnic întreprinderile în pagubă sau puțin rentabile pe spatele altora. Mai devreme sau mai tîrziu toți vor merge pe această cale, dacă vrem să mergem înainte.
Substituirea criteriilor economice prin cele cauzi-politice vor dăuna doar, atît celor dintîi, cît și ultimelor. A.P.Ț.B., dacă trebuie poate fi reținut în concern (precum și malul stîng în republică) nu cu bîta. Numai delimitînd aceste două aspecte, se va ac[…] ca vor fi […]le economice, orașele, numai astfel — toată Moldova.
Un stîngism prea pronunțat ar fi el dăunător. Să nu uităm, centralizarea rațională e necesară și de folos. Nu cea care am avut-o pînă în prezent — strachină comună în care se varsă totul și de unde trebuia să aștepți să ți se împartă — ci concentrarea benevolă, reciproc avantajoasă a forțelor și mijloacelor pentru a ieși în comun din impas. Așa idei se coc și-n concern, și-n asociație. Tiraspolenii au deja baza pregătită: legături strînse cu antreprenorii, ieșire pe piață, cultură tehnologică avansată, specialiști calificați. Ei vor să organizeze nu concern, dar un urmaș al fostului minister, nu unul «orizontal». Un concern «pe verticală», cointeresînd «pe verticală» toate nivelurile, de la producătorii de bumbac, împreună cu fabricile de confecții, comerț, pînă la noi, cumpărătorii. Bune idei are concernul. De menționat, că alte subdiviziuni ale lui nu au, deocamdată, pretenții. Noul proiect de statut (cred cîndva fără a ține cont de opinia celor de la A.P.Ț.B.) nu mai presupune în formulări subordonarea întreprinderilor față de concern, prevede participarea benevolă, relațiile economice de piață în locul administrării. Sînt presupuse și funcții mai complicate, cum ar fi, bunăoară, contractarea tendinței spre monopolizare, majorării valorii producției și prețurilor (un păcat nu străin, de altfel, tiraspolenilor, care ridicînd calitatea producției cu indexul «N», «D» ș.a. își sporesc veniturile și își majorează indicii îndeplinirii planurilor pe contul cumpărătorilor — noi însă așteptăm mărfuri noi la prețuri normale!), măsuri împotriva reducerii artificiale a producției și realizării mărfurilor.
Considerăm că practica A.P.Ț.B. independente va prinde bine și concernului. Cîndva A.P.Ț.B. se va mai întîlni cu «Moldlegprom», poate în calitate de concurenți, poate de parteneri. Se mai poate ca odată concernul să intre în componența A.P.Ț.B. și pe urmă să o părăsească. Și va fi un lucru normal.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 2, 6 martie 1990, pagina 1, coloanele —.
