Dubăsari, 2 martie. Noi vicitme umane. Pentru a afla în detalii cum s-a desfășurat drama, am încercat să pătrund în orășel. Zic «am încercat», deoarece intrarea în Dubăsari e păzită nu numai de detașamente de cazaci și gardiști, ci și de o mașină blindată. După un control riguros, trecînd două posturi, totuși, ne pomenim în centrul orășelului. În fața sediului Comitetului Executiv Dubăsari e lume multă, circa 300 de oameni. Tot aici - o ladă cu inscripția: «Donații în ajutorul familiilor celor răniți și uciși».
Pe la ora 12, prin difuzoarele instalate vis-a-vis de executivul orășenesc a început emisiunea radio Dubăsari. S-a difuzat următoarea versiune: la 1 martie, pe la ora 22, cineva a chemat miliția la un cămin de pe strada «Okteabrskaia». Neajungînd la locul cu pricina, mașina miliției a fost supusă unui tir de armă. Maiorul Sipcenco, șeful miliției orășenești, a decedat în urma a trei răni în cap.
L-am rugat pe dl Corlăteanu, șeful centrului de presă al Ministerului Afacerilor Interne, să comenteze cele întîmplate. Dumnealui afirmă că poliția din Dubăsari nu e implicată în acest caz. Conflictul s-a produs între cazaci, gardiști și miliție. Evident, autoritățile orășelului au dat vina pe poliție, pentru a avea încă un motiv de a-i izgoni din sediu.
Noaptea, spre 2 martie, pe la ora unu, sediul poliției a fost înconjurat de către gardiști, cazaci și miliție. Poliției i s-a propus să depună armele. Ea a acceptat. Aici, însă, urmează un moment neelucidat încă pînă la capăt. După ce sediul poliției a trecut în mîinile atacanților, cineva a deschis foc asupra lor din podul clădirii. Un cazac a fost ucis pe loc. Altul rănit. Radio Dubăsari afirmă că a tras un polițist ascuns. Dl Corlăteanu susține versiunea potrivit căreia ucigașul e tot din rîndurile separatiștilor. Scenariul seamănă mult cu cel din Vilnius: asasinarea locotenentului Șatkih (asasinul a rămas neidentificat) a servit drept pretext trupelor imperiale de a trece la ofensivă.
Am mai stat în fața executivului orășenesc Dubăsari la vreo oră. Circa 30 de tineri, adunați pe scările sediului, așteptau ceva și se agitau. Mai tîrziu am aflat că sînt în așteptarea armamentului: «...ne-au promis, să ne dea arme», a declarat unul, care n-a binevoit să se numească. Altul a adăugat: «Posibil, să ne atace poliția din Chișinău și va trebui să ne înarmăm ca să ne apărăm...»
Am văzut un tînăr escortat de cinci cazaci înarmați cu arme automate și puști de vînătoare. Mi s-a spus că e un polițist din Criuleni. Am întrebat ce soartă îl așteaptă. Deocamdată, mi s-a declarat, e arestat împreună cu ceilalți 23 de polițiști, care în noaptea de 1-2 martie se aflau la sediul poliției raionale.
Cineva a ieșit din sediul executivului și a comunicat celor adunați, că din Stavropol și-a luat zborul un avion cu cazaci ce vin în sprijinul detașamentelor din Dubăsari. Informația nu e verificată.
Din surse demne de încredere, aflăm că situația la Tiraspol e la fel de încordată. Iată ce ne-a comunicat dl Ilie Ilașcu, șeful secției F.P.C.D.: «Am fost informați încă de joi, că la Dubăsari vor fi puse la cale provocări în noaptea de 1 spre 2 martie. Acum se trimit telegrame în toată lumea, cum că au fost atacați. Se trimit telegrame și la detașamentele de cazaci din Rusia. Tiraspolul e blocat, toate intrările sînt păzite de gardiști și cazaci. Sîntem ostatici», a încheiat dl Ilașcu.
Și încă o informație, deocamdată neverificată: autoritățile din Tiraspol plănuiesc asaltul sediului poliției din Tighina în noaptea de 2 spre 3 martie. Opera[ți]a se numește «Calul troian». În caz de piedici neprevăzute, există variante de rezervă.
P.S. La 2 martie Igor Smirnov a semnat decretul despre introducerea stării de urgență în raionul Dubăsari pentru o lună. Tot ieri, pe la ora 16, unitatea militară dislocată lîngă Cocieri, raionul Dubăsari a fost dezarmată de către populația băștinașă. Militarii au cedat armamentul fără împotrivire, sau, cel puțin, așa afirmă radio Tiraspol.
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 3 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
