[Îm]i este rușine, da. Pentru că timp de 40 de [ani] am vorbit copiilor despre prietenia de [nezdru]ncinat dintre popoarele Rusiei și ale [Moldo]vei. Le spuneam elevilor că Armata [Sovie]tică e armata eliberatoare ce a adus [ș]i soarele fericirii. Eram convinsă eu și erau convinși cei care mă ascultau că exprim un adevăr, deși timp de decenii după război unitățile armatei «eliberatoare» au continuat să fie dislocate pe teritoriile republicilor «eliberate»...
Și acum? Ce să le spun elevilor acum?
Rusia e asasinul democrației! Și toată politica Rusiei comuniste, ca și a celei țariste, nu a fost decît o mascaradă a intereselor reacționare.
Astăzi tancurile armatei rusești seamănă moarte pe mănosul pămînt al Moldovei. Și fac aceasta din cauza că rușii ce locuiesc aici, cu pretinsul lor spirit internaționalist, nu doresc să învețe limba română. O melodioasă și dulce limbă, pe care o vorbește un popor mîndru și demn, un popor talentat și măreț ce-și are locul de cinste în apanajul culturii universale.
Nu am crezut nuciodată că va veni timpul, cînd îmi va fi rușine de compatrioții mei de la Tiraspol și Dubăsari, de la Rîbnița și Grigoriopol care, fără să cugete, au dezlănțuit războiul fraticid împotriva pașnicului popor ce-și întîmpină totdeauna oaspeții cu pîine și sare. Eu acuz! Acum guvernul Rusiei care comite greșeli cu duiumul, iar poporul își varsă sîngele. Sînt uciși românii, sînt uciși și rușii, și ucrainenii. Și aceasta din cauza unei politici ipocrite, care a constituit totdeauna baza relațiilor Rusiei cu fostele republici unionale. Dar duplicitatea nu a favorizat nicicînd prietenia și buna înțelegere între popoare.
Eu acuz! Acuz televiziunea «Ostankino» care în fiecare seară transmite un program de știri mincinoase despre bravii polițiști ai Moldovei care, cu prețul vieții, își apără poporul și integritatea națională.
Conducătorului unui stat nu-i e îngăduit să uite lecțiile istoriei. Și oare puține lecții ne-a predat odiosul război dezlănțuit în Afganistan? De ce, totuși, parlamentarii Rusiei se joacă cu destinele oamenilor, considerîndu-i carne de tun? O lume întreagă înțelege că Rusia perseverează în politica sa imperială, dorind ca în fiecare din fostele republici unionale să rămînă un focar al comuniștilor reacționari și unde să înflorească șovinismul rus, aidoma celui din Transnistria. O lume întreagă acuză această politică criminală, și o face pe bună dreptate. O lume întreagă ne întoarce spatele nouă, rușilor, și noi ne înădușim sub povara infamiei, de care sîntem responsabili...
Dar pînă cînd?
Sursă: Făclia, Nr. —, 29 mai 1992, pagina 1, coloanele —.
