Telegrama domnului Snegur adresată Președintelui Uniunii a fost reprodusă de ziarul «Sovetskaia Moldova». Iată de ce nu vă mai obosim ochiul, ci spunem doar că Președintele Republicii era indignat de prezența trupelor speciale ale Ministerului de Interne al Uniunii la Tiraspol.
Corespondentul «S.M.» cere însă explicații de la Vladimir Poleakov, vicepreședintele Executivului orășenesc Tiraspol, iar acesta mărturisește că telegrama dlui Snegur nu numai că l-a uimit, «ci i-a provocat o senzație neplăcută.» «E greu de presupus cine i-a furnizat stimabilului președinte aceste «informații sigure» privind sosirea la Tiraspol a unor forțe speciale. Ne pare rău...», se văietă stimabilul vicepreședinte. Și continuă: «Probabil, cel care l-a «informat» pe președintele nostru a confundat trupele speciale cu unitățile militare, care sînt dislocate la Tiraspol de mai mulți ani. Ele însă își văd de grijile lor pur cazone și nicidecum nu intervin în treburile orașului.»
Deci se pune punct. Punctul însă are întotdeauna șansa să devină virgulă, mai ales atunci cînd se cer a fi date și alte explicații.
A fost sau n-a fost dezinformat Președintele Republicii? Probabil, ziaristul de la «Sovetskaia Moldova» (deși, potrivit hotărîrii Parlamentului, Moldova nu mai e sovietică) ar fi trebuit să aplice metoda lentă de trecere de la schițe despre lideri convenabili la investigații în dura realitate. Altfel cum se face că nu bate la ușa informației veridice, ci intră pe una care pur și simplu nu s-a închis niciodată — ușa ce dă în odaia cu oglinzi deformate.
Răspunsul la întrebarea pe care o tot rostogolesc printre alineate a fost dat săptămîna trecută în Parlamentul republicii.
Potrivit relatării dlui Tudor Botnaru, președintele Securității Statului, pe data de 6 iunie 1991, la ora 15.00, la Tiraspol au fost dislocați circa 300 de militari, inclusiv 86 de ostași din trupele speciale operative. Generalul Zaițev, responsabil de operație, a explicat prezența acestora în Moldova prin «condițiile meteorologice nefavorabile», care i-au obligat să aterizeze la Tiraspol. Adică ploua, adică era ceață deasă și, fiindcă nu se vedea om cu om, nu se vedea nici avion cu avion. Deci, ca să nu se ciocnească, ca să nu violeze spațiul aerian al vreunei țări europene, au aterizat la Tiraspol, mai bine zis, într-o zonă a Moldovei unde generalii sînt serviți cu ceai și biscuiți.
Să vedem însă dacă generalul Zaițev a gustat din ceaiul preparat în samovarul liderului din Transnistria.
Dacă urmăm firul relatării domnului Tudor Botnaru, cei doi responsabili — Zaițev și Smirnov (spre deosebire de «Smirnoff», aici e vorba doar de 36,5 grade) — au avut o întrevedere neoficială, deci fără fotografii (dar cu poze), fără reporteri, fără pîine și sare. Generalul susținea că execută o misiune specială a Președintelui Mihail Gorbaciov, privind dezarmarea formațiunilor ilegale. Așadar, nu a fost vorba de ceață deasă și nici de ceai cu biscuiți de Tula, ci de formațiuni ilegale. Dar unde au fost căutate formațiunile ilegale și ce se înțelege prin acest ilegal?
În una din nopțile ulterioare sosirii forțelor speciale, 16 ostași au poposit în orășelul Hîncești. Evenimentele s-au desfășurat între orele 02—03. Adică la miez de noapte. De data aceasta condițiile meteo (vreme ploioasă în Moldova, ce mai!) nu au rezistat ca argument, pentru că la Hîncești nu s-au deplasat pe calea aerului (ca îngerii), ci pe cea a pămîntului (ca tot soldatul). După ora 02 lucrătorii de la secția de interne din Hîncești au fost «treziți» de alarma provocată de sistemul de semnalizare cu care este dotată școala medie nr. 2 (rusă) din orășel. Într-acolo s-au deplasat doi milițieni pe o motocicletă, dar, ajunși la locul cu pricina, au fost reținuți și dezarmați de militarii care căutau arme și, vorba lui Zaițev, formațiuni ilegale. Au început cu o adresă mai sigură, o școală rusă, în care exista (ca în toate școlile, de altfel) un cabinet pentru instruirea militară. Au fost ridicate patru arme de calibru redus, 3.500 cartușe de calibru redus, o mină de exercițiu, trei închizătoare pentru automate Kalașnikov, cinci închizătoare pentru arme de calibru redus și niște lăzi goale în care ai putea ține orice. Au mai luat și acumulatorul motocicletei și au dispărut spre Comrat, Odesa unde, probabil, timpul e frumos și e favorabil traficului aerian.
Deci «aveau» misiune de la Președintele Gorbaciov, dar au plecat fără a executa ordinul sau executîndu-l doar parțial. Ar trebui să ne gîndim acum cum se întîmplă că Președintele ordonă, iar generalul nu execută, ori simulează executarea? Există două răspunsuri: sau nu a fost vorba de nici o misiune, de nici un ordin, sau generalul nu era general, ci simplu oaspete cu epoleți grei, venit la Tiraspol ca la prieteni. Și cît generalul și-a băut ceaiul cu primitoarea-sa gazdă, garda personală (ce-i drept, numeroasă) a făcut o vizită la muzeul Kotovski din Hîncești. Atît doar că au confundat programul, ziua cu noaptea, muzeul cu școala medie nr. 2 și elevii școlii cu formațiunile ilegale.
În rest — e soare la Chișinău, avioanele zboară, iar militarii circulă gratis.
Sursă: Literatura și Arta, Nr. 25, 20 iunie 1991, pagina 2, coloanele —.
