În lupta pentru putere, da, anume pentru putere și nu pentru bunăstarea poporului, unii lideri politici, închipuindu-și că sînt mari teoreticieni și practicieni, ascund acțiunile lor necinstite, ascunzîndu-se după cuvinte frumoase și jucînd cu emoțiile oamenilor. Părerea lor o prezintă ca părere a poporului. Dar oamenii? Oamenii, căutînd ieșire din acest abis, cred și sînt gata să-și deie și viața pentru vre-un «ideal», care la drept vorbind nici nu merită. În ce privește idealul. Oare este astăzi vre-un ideal pentru care face să mori? Probabil numai Patria. Nu știu, care și cum înțelege? Nu exclud că pentru cineva acest cuvînt e numai un substantiv, care se scrie cu literă mare. Pentru mine Patria e familia mea, casa mea, poporul meu, e această bucată de pămînt cu numele Moldova. Se va găsi numaidecît cineva, închipuindu-se un mare politician, care va spune; acesta e naționalist, socotindu-se pe sine internaționalist, care poate nici nu știe sensul adevărat al acestei noțiuni. Eu nu cred pe cei, care strigă în gura mare: «Patria mea – URSS!». Și nu de aceea că aș avea ceva împotriva URSS, dar de aceea, că vrem noi sau nu vrem, dar URSS a fost formată din a mea Patrie, din a ta Patrie, și internaționalist poate fi acela, care își iubește Patria sa și stimează Patria celorlalte popoare. În orașul nostru asupra acestui fapt nu prea mulți meditează. La fiece pas se numesc internaționaliști și în acelaș timp nu recunosc simbolica poporului, pe pămîntul căruia trăiesc, față de limbă au o atitudine destul de negligentă, nici unul din liderii orașului nu cunosc limba moldovenească și nici nu încearcă a o studia. Se numesc luptători ai drepturilor omului, iar pe moldoveni îi scot din lucru, mințind obraznic, apărîndu-și acțiunile sale.
Stimabili politicieni, există totuși un sfîrșit, și cu cît el e mai aproape, cu atît acțiunile voastre sînt mai perfide.
Oare nu e o rușine să întîlnești pe pod acelaș soi de oameni ca și voi înși-vă și să prezentați – «poporul moldav»? Oare într-atît v-a răpit mințile puterea, că nu vă dați seama, că cîndva va trebui să răspundeți, iar copiilor voștri le va fi rușine pentru acțiunile ce le faceți? Și oare nimeni nu vede că liderii OSTK au prefăcut mișcarea muncitoarească în detașament de luptători pentru putere, în scutul de apărare a conservatismului și reacțiunii? Unde în lume întîlnești muncitori, care ar fi luptat împotriva democratizării?
Nu demult am vizionat la televiziunea centrală emisiunea «Do i posle polunoci», care a fost declarată ultima. În această emisiune a fost arătată viață minerilor, lupta lor pentru existență, munca grea de salahor. Și mi-am amintit iarăș de internaționaliștii noștri, care sub influența grupului «Soiuz» au refuzat să-i susțină și chiar i-au învinuit pe minerii greviști. Unde-i solidaritatea voastră de muncitori? Iar acum aflăm de moartea a 31 de mineri din cauza condițiilor de lucru.
Nicăieri în lume, numai la noi a avut loc grevă împotriva limbii, a populației băștinașe. Nicăieri în lume, numai la noi se interzice folosirea alfabetului, care aparține limbii poporului moldav. Numai la noi crește și se întărește regimul totalitar, pe care-l numiți obraznic democratic. Nicăieri în lume, numai la noi sînt oameni – nu țin minte care le este Patria, și nu-și cunosc istoria. Da, toate acestea sînt numai la noi.
Internaționalism fals.
Cu aceasta am fi pus punct. Dar se vor găsi unii care mă vor învinui de lipsa faptelor. Dar ele sînt destule. În oraș e o astfel de atmosferă, că tot ce e moldovenesc nu e acceptat. Un an în urmă unele străzi ale orașului au fost numite în cinstea unor clasici moldoveni, iar astăzi [den]umirea lor se schimbă. Se spune că o fac la cerința locuitorilor acestor străzi. Despre monumentul marelui poet, care ne aparține nu numai nouă, dar și întregii lumi – Mihai Eminescu – s-a uitat demult. Natural nici o stradă nu e numită cu numele lui. Sărbătorile, festivalurile, diferite manifestații poartă colorit rusesc și în genere, se face totul de a se arăta că aici trăiesc anume rușii.
Gîndesc că acest to[…] [i]deologic nu va rezista mult timp. Să am iertare, vorbitori de limbă rusă, da, și nu ruși de naționalitate. Căci în oraș sînt mulți moldoveni, ucraineni, bulgari, evrei. Cu ei cum rămîne? Ce-ați făcut, internaționaliștilor, pentru dezvoltarea culturii lor? Nimic n-ați făcut. Să fi arătat cu fapta, și oamenii vă credeau. Veți fi depus toate puterile și ar fi fost terminată școala și ați fi înmînat-o solemn copiilor moldoveni. Iată, noi am avut grijă de voi. N-aveți învățători de limbă moldovenească? Poftim, invităm de undeva, poate chiar și din București și din cei mai buni. Ce, nu vor actorii din Chișinău să vină în Bender cu spectacole? Nu-i nimic, facem noi teatrul nostru moldovenesc, și actori găsim. Atunci oamenii ar fi spus, da, iată atitudinea grijulie față de noi.
În realitate însă, de ideologii noștri internaționaliști din oraș e creată o așa atmosferă, că te temi să vorbești în limba maternă într-un loc mai numeros cu oameni.
Ei bine, moldovenii îs așa și pe dincolo. Ei se uită peste Prut. Dar de ce în oraș, unde trăiesc 30 mii de ucraineni, nu se face nimic pentru dezvoltarea culturii lor? De ce pentru societatea culturală a evreilor nu s-a făcut iarăș nimic, cu toate că au fost promisiuni? Cum să-și dezvolte cultura bulgarii, alte popoare? Sau îi puneți pe toți la categoria de rusofoni? Îmi pare că ceva nu e așa. De-ați fi creat în centru, într-o clădire dintre cele mai bune «Casa prieteniei dintre popoare» și acolo fiecare ar avea colțișorul lor, biblioteca, scenă pentru spectacole, ar fi făcut întîlniri,sărbători tradiționale. Dar toate acestea nu sînt. Și cel mai strașnic e, că cîndva vă vor învinui copiii. Nu vor ierta că anume voi ați semănat semința urii.
Cuvînt despre politică.
La una din întîlnirile cu activul orașului, la întrebarea despre garanțiile rusofonilor din Moldova, Ghimn Fiodorovici Pologov a răspuns: «Însăși existența republicii nistrene e garanția și apărarea tuturor rusofonilor din Moldova».
Oare într-adevăr e așa? Ei bine, un număr de cîteva zeci de lideri au zburat din Chișinău la Tiraspol, dar aceștia sînt elita și nu simplii muritori. Mă tem că Transnistria nu va putea să-i găzduiască pe toți, dar nici nu va apărea necesitatea. Nimeni nu amenință în țara democrației oamenii de diferite naționalități și culoarea pelii diferită, ei n-au de ce se teme.
Iată despre totalitarism avem ce vorbi. Doar în Transnistria democrația nu prea e acceptată. Mai mult ca atît, democrația pentru ei e un cuvînt obijduitor. Iar politica națională aici – e o politică stalinist-brejnevistă. În genere, nu merge vorba aici de problemele naționale, ci problema puterii, care e înfrumusețată cu diferite întrebări cui și cum îi convine. Li-i convenabil deputaților din Bender să participe la lucrările sesiunii a parlamentului Moldovei – participă, iar în oraș sînt primite legile Transnistriei. Oare aceasta e problemă națională? E convenabil să vorbească că parlamentul Moldovei e condus de Frontul Popular, vorbesc și scriu despre aceasta.
Politica e un fenomen complecat, dar trebuie făcută cinstit și cu mîini curate. Cineva a vrut să creeze Transnistria, iar mîine va dori altceva. Dar cum rămîne cu oamenii? Cu poporul? Cine va răspunde de ce-i amăgiți? Cine va răspunde de sufletele calicite?
Politica e o muncă care cere încă o dată repet, oameni curați. Căci e destul de ușor să te murdărești moral.
Așa că dați să rezolvăm pașnic, pe cale parlamentară întrebările ce le avem și să nu atragem la rezolvarea lor masele, să nu complicăm situația căci la nimic bun nu va duce. Vor plăti aceiași oameni nevinovați, care și așa au o mulțime de probleme.
De ce în oraș toate locurile de conducere sînt ocupate de oamenii convenabili OSTK-ului? De ce nu s-ar crea o opoziție sănătoasă? Doar aceasta va fi numai în folosul oamenilor și nu va fi posibil ca membrii OSTK să facă tot ce vor. Întrebările vor fi rezolvate scăzînd din tensiune, nu vor fi confruntări și într-adevăr va fi democratic. Mai devreme ori mai tîrziu se va întîmpla așa ceva, dar pînă cînd va veni timpul multe pot să se întîmple, multe întrebări pot rămîne nerezolvate.
Roata istoriei nu poate fi întoarsă. Deaceea trebuie de gîndit la viitor, mai ales la copiii noștri. Ce le vom lăsa lor? Trebuie de făcut totul, ca ei să nu treacă prin aceea, ce am avut noi de suferit. Noi trebuie să le lăsăm o societate sănătoasă, capabilă a le da o viață bună și fericită.
Sursă: Tighina, Nr. 17, 10 iulie 1991, pagina 1, coloanele —.
