În viața unui sat intervin diverse momente, mari sau mici, plăcute sau mai puțin plăcute. La Pociumbeni, sat de prin părțile Rîșcanilor, destinul n-a vrut să facă prea mari excepții, ba strîngîndu-i pe oameni în chingi și amărîndu-le viața, ba mai slăbind chingile, ca să nu dispere cu totul.
Acum un secol, și anume în anul 1892, pe vatra satului, la loc văzut, se deschidea biserica Sfînta Paraschiva, unde mirenii din partea locului aveau posibilitate să-și îngrijească de suflete, luînd sfînta împărtășanie și spovedindu-se întru iertarea păcatelor. Și așa a fost din tată-n fiu timp de vreo șapte decenii, cînd necredința la locul credinței, cînd păcatul și păcătoșii se ridică cu hula asupra lui Dumnezeu, semănînd vrajbă și discordie între oameni, insuflîndu-le teamă și nesiguranță în ziua de mîine.
Și ce-ar fi putut face țăranul care, după ce a fost jef[uit] în mod barbar de bru[…] de avere agonisită în su[doa]rea frunții, s-a pomenit
(Sfîrșit în pag. 2).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 77 (17947), 9 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
