Pînă mai ieri, societatea «Transnistria», din care face parte autorul, Guvernul republicii depuneau eforturi maxime comune ca să transforme toate podurile peste Nistru în poduri de flori. Dar iată că în urma ciocnirii dintre mulțimea de separatiști transnistreni și trupele de miliție ce s-a produs la capătul podului de la Dubăsari, pe 2 noiembrie a. c., acest pod s-a transformat într-un pod al discordiei.
Am sosit acolo adăuza dimineață împreună cu fotoreporterii Tudor Iovu și Mihai Potîrniche, în intenția de a face un reportaj de la Dubăsari. N-am fost, însă, lăsați să trecem în oraș. Ne-au închis calea sub pretextul că mas-media din Chișinău denaturează evenimentele, un detașament de separatiști. La capătul podului erau un morman de cauciucuri vechi, două buldozere, un camion și o macara. Autobusele de rută spre capitală erau oprite aici, pasagerii fiind siliți să iasă cu lucrurile în mîini și să treacă podul pe jos, îndreptîndu-se la Criuleni, în căutare de transport, pentru a-și urma calea. De la dînșii am aflat, că voluntarii dubăsăreni din eșalonul al doilea sînt înarmați cu vergi, topoare și alte obiecte de fer.
Am încercat să intru în discuție cu separatiștii care făceau de gardă la prima barieră. Însă încercarea nu mi-a reușit, tovarășii fiind prea agitați de cele întîmplate ieri. Ei au devenit agresivi, cînd le-am pus cîteva întrebări, printre care, dacă aveau dreptul să opună rezistență cu cuțite și tîrnăcoape trupelor de miliție, avînd ordinul să treacă în oraș. Iar după ce le-am spus că pentru așa ceva în orice țară, cît de democratică ar fi ea, poliția ar fi aplicat nu numai bastoanele de cauciuc, am fost luat pe sus ca provocator și «triculoroveț» și împins de spate dincolo de barieră, în direcția Basarabiei. La care un cineva, cu banderolă roșii la braț, care nu mi s-a recomandat decît că se numește Mișa și-i responsabil de pichet, mi-a declarat pe un ton grav: «Pleacă din republica noastră suverană, aici e hotarul de stat, și ești expulzat «persona nongrata»!».
Voi remarca în încheiere, că sînt originar din Transnistria (raionul Grigoriopol) și, deci, am fost alungat de la baștina mea. Astfel concepe democrația, libertatea presei și drepturile băștinașilor acest stat autoproclamat, pe nume «Pridnestrovie».
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 261, 4 noiembrie 1990, pagina 2, coloanele —.
