Noi, femeile ce locuim în orășelul Codru, condamnăm cu vehemență actele teroriștilor și mercenarilor din partea stîngă a Nistrului. E de neconceput cuvîntul nobil Femeie (mamă, soție, soră) cu actele teroriste ale amazoanelor din Tiraspol și credem că poți trimite copilul ori soțul să «apere» pămînturi ce nu-ți aparțin numai în cazul cînd viața lor pentru tine este o povară.
Ne îngrijorează tăcerea Rusiei. Faptul că guvernul acestei țări n-a reacționat, condamnînd și retrăgîndu-și forțele armate de pe teritoriul Moldovei, înseamnă susținerea și organizarea de către ea însăși a agresiunii în Moldova.
Deoarece cuvîntul spus de guvern către guvern nu a fost auzit, noi, femeile din orășelul Codru, facem un apel femeilor Rusiei.
Dragi femei ale Rusiei!
Mame și soții ale așa-numiților «cazaci», dacă viața acestor oameni (dacă pot fi ei numiți oameni) nu vă este o povară, chemați-i acasă.
Nu dorim noi victime!
Nu dorim un nou Karabah[…]
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 41 (17911), 24 martie 1992, pagina 2, coloanele —.
