Cine nu-l cunoaște pe deputatul poporului al Uniunii RSS B. T. Palagniuc? În ținutul nostru, probabil, nu se vor găsi așa oameni. Mai întîi de toate, deatîta că Boris Timofeievici reprezintă cu demnitate interesele alegătorilor săi la nivel unional. De multe ori a rostit cuvîntări la congresele deputaților poporului ai Uniunii RSS, participă activ la viața politică a RSS Moldova. Aici Boris Timofeievici răspunde la întrebările corespondentului nostru.
– Boris Timofeievici, în ajunul noului an 1991 și-a încheiat lucrările Congresul IV al deputaților poporului ai Uniunii RSS. Și cu toate că am avut ocazia să ne întîlnim cu mult mai tîrziu, cititorilor le va fi interesant să afle aprecierea dată de Dumneavoastră hotărîrilor adoptate la congres. Care-s rezultatele lui principale?
– După părerea mea, Congresul IV al deputaților poporului ai Uniunii RSS a făcut față sarcinii sale. Ascultînd și examinînd raportul prezentat de M. S. Gorbaciov, Președintele URSS, congresul a adoptat un program multilateral și sigur, orientat spre scoaterea țării din criză, s-a pronunțat pentru măsuri extreme în vederea înfrînării inflației, a exprimat speranța la susținerea activă de către popoarele din țară a politicii externe a Statului Sovietic.
O chestiune de bază la congres a fost examinarea concepției Tratatului asupra Uniunii. Țin să menționez de la bun început, că congresul nu și-a pus scopul de a adopta tratatul. Esențialul a fost de a asculta părerile deputaților și specialiștilor, pentru a vedea măcar cît de puțin viitorul, a ne închipui cum va fi statul nostru și dacă se va păstra integritatea țării. După dezbateri îndelungate a fost adoptată o hotărîre cu privire la concepția generală a noului Tratat asupra Uniunii și la modul de încheiere a lui, unde deputații s-au pronunțat pentru păstrarea integrității țării și denumirii ei – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, pentru transformarea statului nostru multinațional într-o uniune benevolă cu drepturi egale a republicilor suverane – un stat federativ democratic. Reșind din aceasta se va elabora și se va semna Tratatul asupra Uniunii. El va fi semnat nu numai de republicile unionale, dar și de alte formațiuni – republicile autonome, ocrugurile autonome și chiar reprezentanții poporațiilor nenumeroase care locuiesc în țară. Aceasta reiese din dreptul inalienabil al poporului la autodeterminare și la dezvoltare democratică liberă, din garanția drepturilor minorităților naționale.
O mare muncă a înfăptuit congresul în privința întroducerii unor modificări și complectări în Constituția URSS. În baza modificărilor și complectărilor făcute, la congres a fost ales pentru prima dată în țară vicepreședintele ei – G. I. Ianaiev. Eu am avut ocazia să mă întîlnesc cu acest om, știu că Ghenadii Ivanovici n-are experiență în activitatea internațională. Școala celor avansați la noi e simplă: comsomolul, sindicatele, partidul. Sper însă că tovarășul Ianaiev își va manifesta principialitatea, insistența firii ruse și perseverența în atingerea scopului, că va fi un ajutor bun pentru Mihail Sergheevici.
– Boris Timofeievici, eu am auzit deja vorbe despre aceea, că Președintele îi atrage în echipa sa pe toți funcționarii de partid, care cîndva i-au intrat în voie...
– Aceasta se vede nu numai din cazul lui Ianaiev. Dacă ați observat, apoi primele «rîndunele» în consiliul prezidențial au fost anume funcționarii de partid – Iacovlev, Medvedev, Revenco... Dacă lista lor se va lărgi și mai departe, apoi nu vom simți în țară nici un fel de schimbări. Poporul știe de acum la ce sînt capabili funcționarii de partid care-s la putere, oamenii încă mai țin minte metodele de conducere a țării de către partid.
– Într-o zi a lucrărilor congresului a părăsit sala în mod demonstrativ aproape întreaga delegație a Moldovei. Ați rămas Dumneavoastră și încă cîteva persoane. Ce simțeați în acest moment, la ce vă gîndeați?
– Pentru mine n-a fost ceva neașteptat părăsirea sălii de către un număr mare de deputați din Moldova. Posibilitatea unei așa întorsături a evenimentelor a fost precătată încă înainte de a se începe lucrările congresului. În ajunul lui, în redacția lui Druță și cu participarea nemijlocită a lui Snegur și Muntean, a fost alcătuit un ultimatum, care prevedea că dacă congresul nu va întroduce pe ordinea de zi examinarea chestiunii cu privire la situația în Moldova, apoi deputații din partea republicii vor pleca din sala de ședințe și nu vor participa la lucrările forului. Seara, în ajun de deschiderea congresului, deputatul de la Chișinău Țîu a organizat interogarea fiecărui deputat în parte, întrebîndu-i dacă susțin sau nu susțin ultimatumul. Primul în listă era A. A. Mocanu. Fiind întrebat dacă susține sau nu cerințele ultimatumului, Alexandr Alexandrovici a spus că e contra. S-au exprimat contra includerii pe ordinea de zi a congresului a chestiunii cu privire la situația în Moldova și alți deputați. În așa fel, nefiind susținuți de majoritatea absolută a deputaților, inițiatorii ultimatumului au fost nevoiți să aștepte un moment potrivit și au hotărît să-l înainteze atunci cînd a ieșit la tribună deputatul Oboroc, care trebuia să povestească cum se dezvoltă economia în Moldova. Acesta, cînd i s-a dat cuvîntul, a declarat că din cauza neîntroducerii pe ordinea de zi a chestiunii cu privire la situația în republică e nevoit să părăsească sala. Și direct de la tribună s-a îndreptat spre ieșire. După Oboroc s-a ridicat din prezidiu și a plecat Snegur, apoi și alți deputați din Moldova – în total 36 de persoane. Din partea republicii noastre au rămas în sală 12 oameni, inclusiv Ahromeiev, Blohin, Pașalî, Osipov, Moroz, Mocanu, Canarovscaia și alții. Pe parcursul a trei zile deputații care părăsise sala s-au aflat în foaier, în locurile pentru fumat și în alte locuri, unde chestiunile de importanță de stat, desigur, nu se soluționează. Ce-i drept, la urma urmei prin acest act s-a produs presiune asupra Președintelui țării M. S. Gorbaciov și el a fost nevoit să facă măcar ceva pentru a regula conflictul – să-i asculte pe deputații din partea Moldovei la o întîlnire specială. La ea s-a vorbit despre aceea, cum de destins atmosfera în republica Moldova. La această întîlnire eu am luat cuvîntul și am povestit despre situația ce s-a creat în Moldova și despre ceea ce a dus la formarea Republicilor Găgăuze și Nistrene.
– La întîlnirea cu Președintele, apoi și în sala congresului Dumneavoastră, Boris Timofeievici, ați menționat, că înființarea pe teritoriul Moldovei a celor două formațiuni statale a fost o măsură nevoită de autoapărare din partea poporului găgăuz și locuitorilor de pe teritoriul din stînga Nistrului. Totuși Președintele URSS M. S. Gorbaciov după cuvîntarea dumneavoastră la congres a emis Decretul «Cu privire la măsurile pentru normalizarea situației în RSS Moldova». Cum a fost întîmpinat el de către participanții la congres?
– Decretul cu privire la Moldova a fost întîmpinat de deputați ca și toate celelalte Decrete adoptate de Președinte mai înainte, adică ca un act ce a întîrziat cu un an sau cu un an și jumătate.
– Și totuși, cum credeți Dumneavoastră, RSSM Nistreană are viitorul său sau nu?
– După părerea mea, Transnistria are așa viitor. Pentru stabilizarea situației în republică atît găgăuzilor, cît și locuitorilor din zona Nistrului trebuie să li se prezinte autonomie, precum și să se creeze un parlament cu două camere. Dacă se va face aceasta, apoi și mai departe vom trăi împreună pe bază federativă.
– Boris Timofeievici, la congres a fost soluționată chestiunea și efectuată rotația în Sovietul Suprem al țării. Dumneavoastră după aceasta nu mai sînteți membru al Sovietului Suprem. În acelaș timp, la ultima sesiune a Sovietului raional de deputați ai poporului, deputat al căruia sînteți, v-au ales în funcția de președinte al Sovietului raional. Ce păreri aveți despre aceste evenimente?
– În privința rotației. Încă în septembrie anul 1989 eu am depus cererea pentru rotație. Ea a și fost satisfăcută de Congresul IV al deputaților poporului ai URSS. Și dacă astăzi la Chișinău răspîndesc zvonuri că deputații Palagniuc și Costișin au fost excluși din componența Sovietului Suprem nu din proprie inițiativă, apoi eu vă asigur că aceasta, delicat vorbind, nu corespunde realității. În privința alegerii mele în postul de președinte al Sovietului raional de deputați ai poporului. Pentru mine așa ceva a fost pe neașteptate – a căzut ca din senin, deși știam că o asemenea cotitură a evenimentelor era posibilă. Socot că să fii președinte al Sovietului e un lucru la fel de important, ca și activitatea în calitate de membru al parlamentului.
– Boris Timofeievici, ce probleme veți pune pe primul plan în activitatea dumneavoastră în funcția de președinte al Sovietului și cum o să le soluționați?
– Pe primul plan aș vrea să pun necesitatea stabilizării situației și să conduc în această direcție lucrul Sovietului, comitetului executiv, deputaților. După părerea mea, trebuie să ne ocupăm de economie, și nu de intrigile politice, să ne pregătim și să trecem la relațiile de piață, să reexaminăm bugetul raionului. E mult de lucru și nu-l putem amîna.
– Ce ați mai vrea să le spuneți cititorilor noștri, alegătorilor?
– Eu consider că datoria mea în fața alegătorilor e foarte mare. Din cauza supraîncărcării mele în Sovietul Suprem nu aveam timp să mă ocup nemijlocit de îndeplinirea promisiunilor mele și sarcinilor date de alegători, mai ales în ce privește gazificarea satelor. Cred că încă nu totul s-a pierdut și voi reuși să îndrept situația.
– Vă mulțumesc pentru interviu.
Sursă: Noutăți, Nr. 8, 19 ianuarie 1991, pagina 3, coloanele —.
