Stimată redacție, chinurile la care sîntem supuși acum, după ce nu se mai aud rafale de pistoale-automat și mitraliere, le depășesc cu mult pe cele anterioare, cînd ne aflam pe cîmpul de luptă pentru integritatea Republicii Moldova.
Întorși la viața pașnică, mulți dintre noi nu pot reveni la locul de trai permanent, deoarece acolo își fac mendrele după bunul lor plac mercenarii lui Smirnov. Rudele ne sînt batjocorite și amenințate, locuințele — jefuite și devastate ori date unor oameni veniți de pe aiurea, copiii ne sînt pe drumuri, noi nu avem loc de lucru, nu avem unde trăi. Scrisorile noastre din lunile august-septembrie s-au pierdut pe la demnitarii din Guvern, care ne amînă din zi în zi, iar iarna bate la ușă. De aceea și am apelat la ajutorul presei, nutrind timida speranță că poate măcar astfel vom fi auziți și chinurile noastre de bejenari în propria țară vor lua sfîrșit.
Urmează 20 de semnături de-ale combatanților, băștinași din localitățile din stînga Nistrului.
Nota redacției: Cu părere de rău, nu dispunem de alte posibilități pentru a-i ajuta pe combatanți decît să expediem scrisoarea de mai sus dlui Președinte Mircea Snegur.
Sursă: Viața Satului, Nr. —, 18 noiembrie 1992, pagina 1, coloanele —.
