În curînd la Bender va avea loc plenara a zecea a comitetului orășenesc de partid. După tradiție doritorii au posibilitatea să-și expună opiniile în paginile ziarului orășenesc «Victoria», care a inaugurat și o rubrică specială. De obicei, de acest prilej profită comuniști de rînd care fac observații critice la adresa organelor de conducere, își spun păsul, formulează propuneri.
Cu totul senzațională a fost acceptată în acest context scrisoarea lui G. A. Delibalt, secretarul comitetului de partid de la nodul de cale ferată, publicată pe prima pagină a ziarului sub titlul «Cîteva întrebări către conducerea orașului». Gheorghii Anatolievici singur e membru al comitetului orășenesc de partid, adică al unuia dintre principalele organe locale de conducere, a lucrat și șef de secție la acest comitet. Deci, e la curent cu toate celea ce se întîmplă în eșalonul de conducere, ba e și responsabil pentru starea de lucruri din oraș. Și cînd-colo apare așa adresare pretențioasă. Dar să vedem ce-l preocupă pe acest funcționar de partid.
Iată pe scurt întrebările dumnealui. De ce n-a luat cuvînt în presă nici unul din conducătorii orașului în timpul grevei din august—septembrie? De ce nu s-au urcat la tribuna mitingurilor nici unul din conducători, afară de P. M. Țîmai, prim-secretar al comitetului orășenesc de partid? De ce era frînată nașterea mișcării «Edinstvo» în oraș? De ce conducătorii orașului nu sînt văzuți în colectivele de muncă? De ce comitetul grevist e nevoit să se înghesuiască astăzi într-o odaie mică? De ce conducerea orașului își permite să fie dusă de nas de unii demnitari din republică? De ce străzilor li se dau denumiri ale unor scriitori clasici moldoveni? G. A. Delibalt în încheiere zice: dacă așa va fi și mai departe, stimați conducători, apoi colectivele de muncă, orășenii vor căuta singuri căi de soluționare a acestor probleme. Nu se poate să mergeți în ariergarda evenimentelor.
După publicarea acestei scrisori vădit tendențioase i-am propus unui dintre primii conducători ai orașului să-i deie răspuns autorului prin intermediul ziarului nostru. El a refuzat, motivînd că nu vrea să se înjosească, întrînd în polemică cu G. A. Delibalt. Rămînea să așteptăm reacția altor conducători.
Peste cîteva zile în ziarul «Victoria» luă cuvîntul P. M. Țîmai. «Să ne dezicem de confruntare» — astfel era întitulat interviul său. Primul secretar a dat o analiză minuțioasă stării de lucruri din oraș, atingînd cele mai actuale probleme. A recunoscut, printre altele, că nu-i ajunge experiență de luptă politică, comite greșeli, deaceea și este criticat.
Mai tîrziu «Victoria» a găzluit articolul «Puterea e în unire», semnat de G. N. Marcenco, secretar al comitetului orășenesc de partid. Dar dumneaiei a ocolit problemele vieții locale, vorbind despre unele din ele la general. S-a folosit de prilej să menționeze următoarele: «Astăzi pe mulți comuniști îi frămîntă întrebarea: cum va fi Partidul Comunist al Moldovei? Personal am rămas îngrijorată de cuvîntarea lui P. C. Lucinschi, prim-secretar al CC al PC al Moldovei, la plenara CC al PCUS referitor la independența partidelor comuniste din republicile unionale. Teza despre lărgirea independenței partidelor comuniste din republici se deosebește radical de principiile partidului comunist independent(?). Iar tov. Lucinschi P. C. propune «a proceda mai îndrăzneț la formarea unei uniuni de partide comuniste ale republicilor unionale cu o bază ideologică unică». După părerea mea, aceasta ar însemna dezbinarea partidului, deschizînd și mai larg porțile pentru destrămarea federației, fapt ce va duce numaidecît la o catastrofă...».
Te apucă fiorii cînd citești asemenea prevestiri. Îmi pare că acum pentru unii a devenit o modă să-și facă nume prin critica persoanelor cu împuterniciri. G. A. Delibalt își dobîndește faimă ieftină, atacînd vehement conducerea orașului, G. N. Marcenco se prezintă ca mare teoretician în domeniul ninoandreievismului...
Dar să nu gîndiți că semințele discordiei nu dau rod. Îndată după adresarea lui G. A. Delibalt către conducerea orașului un grup de secretari ai organizațiilor primare de partid, printre care și cel de la nodul căii ferate, au adoptat o adresare către comuniștii, oamenii muncii, toți cetățenii din oraș. În ea se menționa că a scăzut vădit autoritatea organizației orășenești de partid și organelor ei de conducere. Grupul propunea să se convoace de urgență o ple nară extraordinară a comitetului orășenesc de partid pentru a se examina darea de seamă a biroului comitetului. Mai pe scurt, se planifica o «variantă Volgograd» de schimbare a conducerii de partid a orașului. Adresarea în cauză a fost examinată la o ședință a biroului, în cadrul căreia inițiatorii convocării plenarei extraordinare s-au dezis de intențiile lor.
Așadar, conflictul a fost potolit. Dar viața orașului mai poartă pecetea evenimentelor paradoxale din ultima vreme. G. A. Delibalt varsă lacrimi că comitetul grevist activează în condiții nu prea favorabile, dar nici nu încearcă să analizeze marile prejudiții aduse de sabotajul eco nomic fără prețedent. Contravin prevederilor Statutului PCUS — astfel a calificat zilele trecute biroul comitetului orășenesc de partid acțiunile organizațiilor de partid de la asociația de mătăsuri și cariera «Varnița», care în august au transferat cotizațiile de partid pe contul comitetelor greviste de la întreprinderile lor și celui orășenesc. E vorba de 1.623 și 65 ruble. Apropo, N. I. Evtodienco, secretarul organizației de partid de la asociația de mătăsuri, era și președinte al comitetului grevist. Reiese că suma cotizațiilor de partid și-o transferase propriului comitet care se afla în afara oricărui control. Secretarul putea să facă ce vroia cu acești bani. Păi, cum să nu scadă autoritatea organizației de partid? Aceștea alde Evtodienco compromit în mod direct partidul. Ca să vezi, biroul nici nu i-a făcut măcar observație.
Tot la birou s-a examinat starea alarmantă de lucruri în construcțiile capitale. Din cauza grevei anul trecut n-au fost date în folosință 14 mii metri pătrați de suprafață locativă, o grădiniță de copii, o policlinică, alte obiective. Au scăzut brusc indicii la nodul căii ferate. Staționarea vagoanelor la o operație de încărcare-descărcare a crescut cu 2 ore. Timp de o lună locomotivele n-au ieșit din depou. Taman era sezonul transportării producției agricole în fondul unional, așa că s-a dat o lovitură dureroasă și agriculturii. Iar G. A. Delibalt tună și fulgeră: de ce nu eșau la mitingurile greviste conducătorii orașului? La ce trebuiau să iasă? Ca să continue mai mult timp, să fie mai bine organizată greva? Ea și așa era dirijată mai ceva ca o ofensivă militară. În fruntea operației de mari proporții se afla și G. A. Delibalt. Bravo lui! Unde-i Bodiul sau Brejnev să-i anine o medalie? Să se numească această medalie «Fruntaș al stagnării și conservatismului». O merită din plin!
Sursă: Moldova Socialistă, Nr. 67, 20 martie 1990, pagina 1, coloanele —.
