Dîndu-și seama că au nimerit cu oiștea în gard, auto[ri]tățile Tiraspolului au fost [n]evoite să bată în retragere [în le]gătură cu trecerea la timpul de [v]ară. Mutarea acelor ceasorni[c]ului la 29 martie s-a făcut în [T]ransnistria în ultima clipă, cu [o] oră înainte și nicidecum nu [cu] două, cum se anunțase [in]ițial, și se trîmbițase aproape [o] săptămînă încheiată.
Întrucît oamenii muncii din oraș și-au exprimat nedumerirea și indignarea în legătură cu decizia inițială a lui Smirnov, anturajul acestuia din urmă a hotărît să dea vina pe un lucrător din aparat care, chipurile, n-a tipărit cifra care se cuvenea.
Situația, însă, are o explicație mai simplă. Ambiția demnitarilor din Tiraspol de a face politică și în baza regimului timpului de vară - de a nu merge în pas cu Republica Moldova, ci cu Moscova - nu rezistă la nici o critică și e complet absurdă. De aceea a și trezit un val de indignare îndreptat spre toate instanțele tiraspolene.
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 31 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
