Lîngă sediul Guvernului Republicii am întîlnit un grup de foști refugiați din Transnistria, oameni disperați cu ochii în lacrimi, rămași în mijlocul drumului. Au venit la Guvernul republicii să se plîngă, să ceară ajutor și susținere...
Le ofer cuvîntul. Toți au insistat ca numele lor să nu figureze în paginile ziarului.
— Sînt din Dubăsari. Am [luc]rat la o alimentară și trăi[esc] în căminul coloanei mecani[zate] nr. 5. Din martie m-am [refu]giat în satul Ustia, la soac[…]. La 12 august m-am re[în]tors la Dubăsari cu intenția [să] încep lucrul. Am intrat în [ca]meră și mi-am pus mîinile în [cap]: gardiștii au luat multe din [lu]crurile mele. La unii locatari [au] dispărut covoare, televizoa[re], încălțăminte.
Cînd am început să-mi iau [lu]crurile mi s-a spus categoric: […] vă scoateți de la evidență [și] apoi poftim, plecați... Drept [argu]ment femeia a prezentat [pa]șaportul în care era fixată [da]ta de 12 august, ziua scoate[rii] de la evidență de la acest [că]min.
La Dubăsari femeia aceasta [a] început să lucreze încă în [an]ul 1980. Acum însă i s-a re[fu]zat reluarea lucrului pe mo[tiv] că, chipurile, are multe [lip]suri. Dar care refugiat din [zo]nă s-a prezentat regulat la [lu]cru?
— Noi nici nu putem să ne [a]propiem de casa noastră, ni s-a plîns o altă femeie din satul Krasnîi Vinogradari. Cei care ne-am pomenit în rîndul refugiaților am fost avertizați ca pînă la 15 septembrie să părăsim satul. Moldovenii sînt batjocoriți și persecutați la tot pasul. Una din colegele noastre care a lucrat contabilă la complexul de vite din localitate a fost dată afară din casă, iar lucrurile le-au scos în drum...
— Sînt de la Corjova. Sîmbătă am fost acasă. Gardiștii și acum umblă acolo cu pistoalele automate și-i caută pe cei refugiați pentru a se răfui cu ei. Zilele trecute a sosit în sat un tînăr care a luptat de partea voluntarilor. Gardiștii l-au reținut, l-au dus pînă la poarta ogrăzii sale, l-au lăsat să privească la casă timp de zece minute și i-au zis: dacă te mai vedem pe aici nu mai rămîi în viață. Așa și nu s-a întîlnit tînărul cu soția.
În astfel de situații s-au pomenit zeci de mii de moldoveni.
— Ne aflăm la pragul toam[nei]. În curînd se va începe [no]ul an de studii. Pe ce dru[m]uri vor porni oamenii aceș[ti]a?
[La] întrebarea corespondentului nostru răspunde dl Mi[hai] Platon, viceprim-mi[nis]tru și vicepreședinte al co[mi]siei republicane pentru re[fu]giați:
— Situația în Dubăsari, [Lu]nga, Bender, Gîsca, Coșer[ni]ța, Cocieri și alte localități [e] foarte complicată. O mare [pa]rte din refugiați nu se pot [în]toarce la casele lor din cau[z]a că pe loc sînt căutați după listă și fotografii. Unii din aceștia vor fi nevoiți să trăiască în continuare la taberele de refugiați pregătite pentru iarnă. Recent a fost dată dispoziția ca școlile și grădinițele din Chișinău să fie pregătite pentru a-i primi pe copiii refugiaților, să-i asigure pe aceștia cu rechizitele necesare....
Și totuși, problema se cere să fie rezolvată pe cale politică și cît mai urgent. Cum de s-a întîmplat că voluntarii noștri au părăsit pozițiile și au predat armele, iar gardiștii și acum umblă cu pistoalele automate prin sate și-și bat joc de oamenii pașnici?
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 18 august 1992, pagina 3, coloanele —.
