În ziua de vineri (20 iulie), aflîndu-mă la Tiraspol, am fost invitată să stau de vorbă cu primarul orașului I. N. Smirnov. În ajun, în oraș sosise membrul Consiliului prezidențial, ministrul afacerilor interne V. V. Bakatin.
După cum s-a adeverit ceva mai tîrziu, această întîlnire nu a putut avea loc, deoarece în acea zi Smirnov era arhiocupat.
A avut loc o întîlnire, în schimb, cu locțiitorul său Vladimir Markovici Rîleakov, figură destul de interesantă, în cabinetul redactorului ziarului «Dnestrovskaia pravda» A. Peciula. Despre această întîlnire e replica.
Discutînd pe teme libere, despre rolul jurnalistului în restructurare, despre trăitorii satelor de pe malul Nistrului și participarea lor la soluționarea problemelor naționale, cu privire la Sesiunea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova și la activitatea grupului de deputați de aici, ce prezintă interesele populației rusofone a republicii, deodată am auzit un clinchet ușor din sertarul din stînga întredeschis, de la biroul de scris al redactorului. Dar nu am acordat faptului vreo atenție.
Și... a început înscrierea secretă a convorbirii mele cu locțiitorul primarului. Redactorul ziarului «Dnestovskaia pravda» a participat la discuție foarte original, din cînd în cînd încurajîndu-ne, dînd din cap afirmativ, formulînd întrebări:
— Ce atitudine aveți față de Elțin?...
— Dar față de P.C.U.S...?
S-a întîmplat însă ceva imprevizibil. Caseta, cînd s-a terminat înregistrarea pe bandă, s-a rostogolit în sertar și faptul ne-a atras atenția.
— Dumneavoastră înregistrați convorbirea pe bandă de magnetofon, fără asentimentul meu? — l-am întrebat eu pe Peciula, care pînă în momentul acela ne servise ospitalier cu cafea.
Redactorul s-a fîsticit. Nu mi-a răspuns nimic și a ieșit repede din cabinet. Iar discuția cu Rîleakov a continuat. Probabil, înregistrarea secretă pe bandă de magnetofon nu era o descoperire pentru dînsul.
Și faptul m-a întristat. Și chiar foarte mult...
Sursă: Făclia, Nr. 31 (2910), 3 august 1990, pagina 1, coloanele —.
