Din discuțiile avute, în [ace]ste zile, cu persoane sosite [de l]a Tighina — polițiști militari [și] civili — rezultă că în zonă [se] menține o atmosferă sum[bră], prevestitoare de zile [gre]le. Se afirmă tot mai des, [în] ultimul timp, că este in[evi]tabilă o nouă explozie în [zo]na răsăriteană a republicii, [avî]nd în vedere lipsa de [reac]țiune din partea autorităților [de] la Chișinău, ca și hotărîrea [se]paratiștilor de a betona zona [la] propriu și la figurat.
De fapt, și relatările sosite [din] zonă atestă o situație [ne]cordată. Dacă maiorul Bo[ri]ca, șeful poliției din [Ti]ghina, a apărut pe ecranele [tel]evizoarelor, vorbind cu [ma]re greutate, lipsit de spe[ra]nțe într-un viitor mai bun, [șe]ful miliției ce există în [pa]ralel, un locotenent-colonel, a afișat o mare încredere, [vo]rbind foarte sigur despre ce [se] întîmplă în zonă, despre [«le]galitate», fără a spune [de]spre care legalitate este [vo]rba — a unei republici [ne]recunoscute de nimeni pînă [în] prezent sau cea con[sti]tuțională a Republicii Mol[do]va, călcată în picioare de [lid]erii tiraspoleni, ce acțio[ne]ază sub oblăduirea nemij[loc]ită a Rusiei. Tot el vorbea [de] «stat de drept» și de [«p]rincipii umanitare».
Despre forțele de menținere [a] păcii se spune, în ultima [vr]eme, lucruri deloc plăcute, [av]înd în vedere că în [co]mponența lor au intrat și [ga]rdiști și cazaci și ruși și [m]oldoveni. De exemplu, la Rezina și Rîbnița, se apreciază că de mult timp nu mai este nevoie în zonă de aceste forțe pacificatoare numai cu numele. Aceasta, întrucît sînt destule cazurile în care «băieții, cu chef și puși pe harță», își fac nestingheriți mendrele, victime fiind tot moldovenii. Membri ai patrulelor miliției autorutiere cer șoferilor orice se poate obține — bani, benzină, băutură, produse, bineînțeles, toate acestea sub amenințarea armelor.
Pe plan local, autoritățile afirmă că nu există restricții de circulație, însă după ora 23.00, bariera de la podul pentru traficul auto se lasă și nu treci pînă nu plătești aceste forțe pentru menținerea păcii.
Revenind la afirmațiile de la început, potrivit unor mărturii ale unor persoane abia întoarse de la Tighina, oamenii de acolo sînt disperați, se simt părăsiți și abandonați de conducerea republicii și își pun firească întrebare: oare, pînă unde are de gînd conducerea Republicii Moldova să meargă pe această linie care, în final, poate duce, Doamne ferește, la izbucnirea unui nou conflict în zona răsăriteană a republicii. Dacă în trei luni de la instalarea respectivelor forțe nu s-a făcut nimic, atunci la ce se pot aștepta tighinenii, moldovenii, în general, amenințați de pericolul iminent de a fi rupți de republică, odată cu Transnistria.
Sursă: Țara, Nr. —, 3 noiembrie 1992, pagina 6, coloanele —.
