Cu interes și îngrijorare urmăresc evenimentele, ce au loc în țară și în republică. Nu pot, n-am dreptul, ca om, care m-am născut și am trăit o viață grea pe pămîntul strămoșilor, să tac, cînd în republică se aprind spiritele și, la drept vorbind, miroase a Carabah. Mă întreb: ce se întîmplă cu noi, cine e vinovat în ațîțarea spiritelor și a vrajbei dintre națiuni, cine e cointeresat în aceasta?
Cauza principală consider, e că în urma proceselor de restructurare, ce au loc la noi în țară, cînd a crescut conștiința națională și multpătimitul popor moldovenesc a început să ceară egalitate în drepturi, suveranitate, stimă față de drepturile, obiceiurile sale, cînd tinde spre renașterea culturii și limbii sale, unora aceasta nu li-i pe plac.
Acești oameni, din fericire, puțini la număr, mai înainte se bucurau de privilegii, ocupau, în temei, posturile de conducere. Astăzi ei cu orice preț vor să-și păstreze pozițiile, fără a lua în considerație realitatea. Ei manipulează poporul, intenționat îl induc în eroare, denaturează adevărul, trecutul și prezentul nostru.
Altfel cum poate fi explicat faptul că adoptarea de către sesiunea a XIII a Sovietului Suprem al RSS Moldova a Legii cu privire la limba de stat pe teritoriul republicii acești oameni au întîmpinat-o cu greve politice, care au adus bugetului republicii o pagubă de 150 milioane de ruble. Cunosc multe fapte, cînd muncitorilor fabricilor și uzinelor din Tiraspol și Bender li se plăteau cîte 10 ruble pe zi, ca să iasă la demonstrații și să-și exprime dezacordul cu hotărîrea organului suprem al republicii. Iar emisarii nepoftiți ai acestor orașe veneau prin sate și-i chemau pe țărani să întrerupă lucrările de recoltare a roadei, să se încadreze în grevă. Cui i-a fost avantajos aceasta? Nimeni dintre organizatorii acțiunilor anticonstituționale nesancționate n-a fost tras la răspundere.
După ce spiritele s-au calmat întrucîtva, și muncitorii au revenit la strungurile lor, situația din nou se agravează. De data aceasta motiv servește adoptarea de către sesiunea întîi a Sovietului Suprem a Legii cu privire la simbolica moldovenească (Tricolor). Priveam la televizor cum mii de oameni, adunați din toate colțișoarele republicii, salutau această hotărîre. Și pe ei îi numesc naționaliști, extremiști și chiar fasciști! Unde e logica, dreptatea, unde-i civilizația?
Pe oameni îi sperie cu drapelul român și într-o măsură le reușește. Da de ce nimeni nu le vorbește despre adevărul istoriei, că sub acest drapel cu mai mult de 400 de ani în urmă Ștefan cel Mare împreună cu armata sa i-a alungat de pe acest pămînt pe cotropitorii străini, că în octombrie 1917 tricolorul flutura de asupra clădirii din Tiraspol?
De ce se trece sub tăcere faptul că pentru determinarea simbolicii Moldovei pe parcursul unui an întreg a lucrat o comisie a Sovietului Suprem cu participarea celor mai buni savanți din Moldova, din Moscova, Leningrad, Minsk, Kiev și din alte orașe, care au ajuns la părere comună?
De ce persoanele cointeresate declară, că sub acest drapel autoritățile române în anii ocupației își băteau joc de poporul moldovenesc și alte popoare, și trec sub tăcere, că prezența drapelului roșu cu seceră și ciocan nu i-a încurcat lui Stalin în cinci ani (din 1935 pînă în 1940) să aresteze sub pretextul de «dușman al poporului» 19 milioane 840 mii dintre cei mai buni feciori ai Rusiei, 7 milioane dintre care au fost împușcați. Oare în aceasta e de vină drapelul de stat al țării?
Putem fi de acord, că Sovietul Suprem al republicii Moldova, luînd această hotărîre, s-a cam grăbit: n-a rezolvat concomitent problema atribuirii tricolorului a simbolicii sovietice, care l-ar deosebi de drapelul român și de drapelul Republicii Ciad. Însă de ce, stimații deputați ai Sovietului Suprem, inclusiv deputații din raionul nostru, nu s-au ridicat la tribună și în fața întregului popor n-au cerut să fie adoptată o așa hotărîre? Toți alegătorii ar fi susținut aceasta, totodată, s-ar fi redus încordarea.
Și iată în locul acestei hotărîri bine chibzuite ei devin participanți la farsa politică, organizată la Parcani. Prin încălcarea Constituției RSSM la așa-numitul congres al deputaților a fost ales Consiliul de coordonare, adică un parlament de alternativă, care cheamă la dezbinarea republicii. Apelul lui de a crea pe lîngă Sovietele locale a detașamentelor muncitorești de ajutorare a miliției și de salarizare a lor din contul bugetelor locale trezește îngrijorare și poate duce la vărsări de sînge.
Și din nou mă întreb: cine e cointeresat în aceasta? Ce pot ști organizatorii lui, așa ca Smirnov și Pologov, care locuiesc pe teritoriul republicii noastre mai puțin de doi ani, despre grijile și nevoile poporului moldovenesc?
Spre deosebire de acei, care au însușit citate din manualul de istorie a PC(b) din Rusia, eu, pensionar de rînd, n-am avut posibilitate să capăt studii superioare, deoarece după clasa a 9-a am plecat pe front, am apărat Puterea Sovietică. Mă închin în fața fraților de armă, foștilor ostași de diferite naționalități, care au eliberat Moldova mea natală, și-mi plec capul în fața celor căzuți. Poporul moldovenesc niciodată nu va uita fapta lor eroică.
Totodată, nu mă pot împăca cu faptul că copiii și nepoții lor pretind acum la rolul de «frate mai mare», care te pot pune în ungher, te pot alunga din casa proprie.
Mă consider realist, nu aprob, ci condamn enunțarea Leonidei Lari și altora despre ocupanți în Moldova, care insinuează marele popor rus, cît și enunțările profesorului Iacovlev despre primejdia ocupației române, ce insinuează atît poporul moldovenesc, cît și cel român.
Noi, moldovenii, nu vrem mult: să ne simțim cetățeni cu drepturi egale pe pămîntul nostru, și să nu rămînem «răpanîie moldovane» sau «țîgane», adică oameni de categoria a doua. Noi vrem să ne restabilim cultura, limba, obiceiurile, să avem simbolica, imnul și stema noastră. Sîntem împotriva oricărui dictat, pledăm pentru colaborare și înțelegere reciprocă.
Există unica și cea mai de nădejde metodă de a deosebi bunul de rău. A fost propusă de marele înțelept Lev Tolstoi: e rău tot, ce-i desparte pe oameni, și-i bun, moral — tot ce-i unește.
În legătură cu aceasta nu pot să nu-mi spun opinia referitor la hotărîrea sesiunii Sovietului raional și cuvintările unor deputați, publicate în «Prietenia». Sînt de acord cu părerea lui P. I. Poian, că «astăzi mai mult avem nevoie de pod de flori pe Nistru, decît pe Prut», dar cu precizarea, că de el avem nevoie în măsură egală și pe Nistru, și pe Prut. Dar ce ne încurcă să-l organizăm pe Nistru?
Categoric sînt împotriva chemărilor de a declara nesupunere cetățenească Legii RSSM cu privire la simbolică» (Bodnar), în componența Prezidiului au fost aleși moldoveni» (Țînic) și, desigur, sînt indignat de insinuările neîntemeiate la adresa redactorului gazetei «Prietenia» G. A. Savin și jurnalistei A. L. Meleca. Aceasta nu jignește numai demnitatea lor, ci înjosește toată, după cuvintele autorului, «intelectualitatea ce a întrecut orice măsură, a adus tradițiile culturale pînă la stoarcerea sumelor mari de bani din oaspeți la nunți și cumătrii».
Iar crearea școlilor și grădinițelor moldovenești autorul, care a pregătit materialele sesiunii pentru tipar, o apreciază drept «cea mai mare prostie a intelectualității noastre, care a întrecut orice măsuri». Doamne, ce cinism! Iată fața adevărată a «apărătorului» intereselor poporului moldovenesc și «adeptului» consolidării tuturor forțelor sănătoase ale restructurării.
Oare aceasta nu este încă o încercare de a certa moldovenii de pe malul stîng cu moldovenii de pe malul drept, pe moldoveni cu ruși, intelectualitatea cu clasa muncitoare și țărănimea? Credeți-mă, de la așa apeluri mie, om bătrîn, care am văzut sînge și lacrimi, mi-i strașnic.
Mă adresez tuturor oamenilor de bună credință să deie dovadă de răbdare, îi chem la consolidare, prietenie, să cîntărească fiecare cuvînt spus în această perioadă grea și complicată.
Îi chem pe stimații deputați ai Sovietului Suprem din partea raionului nostru: dați dovadă de înțelepciune, răbdare și prudență politică, reveniți în parlamentul republicii, dați dovadă de mai multă insistență, folosiți tribuna pentru adoptarea hotărîrilor și legilor, ce-ar înlesni viața poporului. Și poporul vă va fi recunoscător. Gîndiți-vă la tejghele goale, la familiile puțin asigurate, la invalizi și veterani, lăsați la o parte ambițiile și obida proprie. În numele nostru, al copiilor și nepoților, dacă vreți, în numele lui Dumnezeu, vă rog — reveniți în parlament, poporul pune toate speranțele în voi, poate ultimele...
Cu stimă N. A. Postica, pensionar din s. Teiu.
Dacă articolul dat va fi publicat, rog onorariul să fie transferat în fondul carității.
Din partea redacției:
Materialul, semnat de N. A. Postica, este inserat la rubrica: Punct de vedere. Probabil, nu toți vor fi de acord cu poziția autorului într-un șir de chestiuni abordate. Deaceea vă invităm la discuție, la continuarea temei.
Sursă: Prietenia, Nr. 71, 16 iunie 1990, pagina 1, coloanele —.
