Polcovnicul (colonelul) Alexei Mihailovici Kravcenko a slujit în armata sovietică pînă în decembrie 1986. Din 1987 pînă în mai 1991 a fost șeful grupului de apărare pasivă din orașul Tighina. În august 1991 se înrolează în batalionul gărzii republicane din Tiraspol.
La 20 iunie 1992, în timpul unei acțiuni de cercetare, A. M. Kravcenko este luat prizonier de polițiști lîngă localitatea Anenii Noi. La această oră este deținut în închisoarea din orașul Chișinău.
Interogat, Kravcenko a făcut mai multe declarații referitoare la debandada care domnește în rîndul mercenarilor smirnoviști și atrocitățile pe care le comit aceștia. S-a aflat deasemenea că polițiștii moldoveni care cad prizonieri sînt bătuți bestial, iar voluntarii sînt împușcați pe loc.
«Prima dată cînd am văzut că Iuri Kostenko (comandantul de batalion al gărzii transnistrene din Tighina) l-a bătut pe sergentul Remizov, l-am informat pe generalul Kițak, pe care-l cunoșteam din Afganistan, unde luptasem împreună. Mi s-a răspuns că-mi bag nasul, unde nu-mi fierbe oala. Apoi, Kostenko l-a arestat pe procurorul șef al orașului Tighina, Toderaș și a vrut să-l împuște. Pînă la urmă l-a eliberat și a impus unor subordonați să dea declarații că l-ar fi arestat singuri. De asemenea, Kostenko a furat o mașină de teren, marca UAZ și a dus-o acasă. Din nou am raportat lui Kițak și nici atunci nu l-a scos pe Kostenko. Gardiștii și cazacii au jefuit și jefuiesc în continuare casele părăsite. Televizoare, mobilă, covoare, tablouri, veselă, tot ce au reușit oamenii să adune într-o viață, sînt încărcate în mașini și iau drumul Rusiei sau al Ucrainei».
La 2 martie 1992 Kravcenko este numit comandant al batalionului Nr. 1 al gărzii. Tot atunci a fost martorul asasinării bestiale a polițistului moldovean Valentin Purice, căzut prizonier.
«Am văzut cum Kostenko, împreună cu niște soldați l-au bătut pe polițistul Valentin Purice. L-au bătut cu pumnii, cu picioarele, cu patul armei. Apoi, l-au bătut în piroane de viu pe o cruce de scîndură. Kostenko era beat. Își bătea joc de Purice, arzîndu-l cu steluțe (însemnele de pe epoleți) încinse în foc pe care i le înfigea în corp. Valentin Purice era viu. Apoi l-au aruncat în Nistru. Căpitanii Kozlov și Smirnov din grupa lui Kostenko au dezertat. Kostenko i-a împușcat și a raportat, că moldovenii ar fi făcut-o. Din nou l-am informat pe Kițak. Nu s-a luat nici o măsură. Pe cei loiali și cumsecade primeam ordin să-i eliberăm din gardă, iar cei duri și cruzi erau avansați. La Dubăsari l-am văzut pe căpitanul Polevniuk, numit de Kițak șeful cercetării, cum jefuia casele părăsite, camioanele încărcate cu bunuri furate fiind trimise în orașul Nikolaev din Ucraina».
Sursă: Țara, Nr. 31 (101), 28 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
