— Domnule Arseni, de [cît]eva ori lîngă sediul Guver[n]ului am întîlnit cetățeni dis[pe]rați din zona de conflict [ar]mat care, și acum, în prag [de] iarnă, nu știu pe ce drum [s]ă apuce. La ora actuală, în [re]publică sînt înregistrați […]000 de refugiați, inclusiv din [m]otive politice — 1561. Nele[gi]tim sînt eliberați de la lu[c]ru 223 de persoane. Dacă în Occident e eliberat astfel [mă]car un muncitor, în apă[ra]rea lui se ridică colective [în]tregi, toată țara. Noi, însă, [t]ăcem de parcă am luat apă [în] gură... Nu înzădar, una [din] femeile ce ținea în brațe [u]n copil se străduia să afle [c]e fel de președinte avem noi, [c]e face parlamentul, în defi[ni]tiv, Guvernul pentru a re[zol]va problema aceasta atît [d]e acută.
— Mi-ați dat una din cele [m]ai grele întrebări. Garantul [o]crotirii drepturilor omului [e] Constituția și Președintele [sta]tului. Parlamentul adoptă [le]gi care să nu contravină [d]reptului internațional și con[t]rolează respectarea lor. Gu[ve]rnul e puterea executivă. [A]cesta dispune de organele [ne]cesare ce traduc în fapt [le]gile, inclusiv și organe de [re]primare, care sînt datoare [în] cazurile cînd legislația nu [s]e respectă să acționeze ope[ra]tiv și prompt. Procuratura [e] organul suprem de supra[ve]ghere a legislației și legali[tă]ții. Avem noi asemenea or[ga]ne? Da, avem! Dacă acestea [n]u-și pot îndeplini funcțiile [în]seamnă că persoanele de [ră]spundere trebuie să demisi[o]neze. Așa se procedează în [or]ice țară civilizată. Noi, în[s]ă, căutăm explicații. Socot [c]ă nu avem dreptul să redu[c]em problema numai la situ[a]ția social-politică creată în [re]zultatul prăbușirii imperiu[lu]i sovietic. Poporul ne-a ales [în] Parlament ca noi să-l scă[p]ăm de robie. În caz contrar [v]a fi pusă în pericol însăși [e]xistența sa. Doar legalitatea [în]seamnă respectarea legii de [că]tre toți, inclusiv și de [pr]eședintele Republicii.
Chiar de la bun început a [t]rebuit să ne dăm seama de [c]e lucru ne-am apucat. Pa[r]e straniu, dar unor parla[me]ntari (și nu numai lor) le [pă]reau că acțiunile separa[tiș]tilor nu e altceva decît un [jo]c copilăresc. Credeau că [d]eoarece Moldova tinde spre [u]n stat democrat și forța [ad]versară va folosi în luptă [to]t metode democratice. Via[ța] însă ne-a dovedit vice[ve]rsa. Aceștia au pus mîna [p]e arme...
Nu vreau să acuz pe ni[m]eni, deoarece și eu însumi [m]ă aflu în structura statului [ș]i port răspundere de situa[ți]a creată. Aprecierea activi[tă]ții noastre o va face-o po[po]rul și numai el.
[Ț]in în mînă cotidianul [m]oscovit «Expres cronica», [n]r. 41 din 6—12 octombrie [a]. c. cu interviul lui Igor [S]mirnov. La întrebarea co[r]espondentului (citez în ori[gi]nal) «-Cito vî v prințipe [na]mereni delati so svoei opo[zi]ției, s moldavschimi seolami, [s] pereședșimi na vașu storo[nu], s polițeischimi, cotorîe [pe]revali na toi storone, smo[g]li li oni vernutisea v svoi [d]oma, a esli smogut, to cac [s]lojitsea ih jizni?»
«Ia ne znaiu cac slojitsea ih [ji]zni. Poătomu, ia i zaderjal [u]caz ob osvobojdenii ot ot[ve]tstvennosti. Ia mogu izdati [ta]coi ucaz. No cac prezident, [ia] ne smogu obespeciti im [be]zopasnosti. To esti, ia ego [p]odnadejivaiu: vozvrașceaisea, [vs]eo budet v poreadche, on [p]rihodit, a ego... Vot ăto edin[s]tvennoe, cito zaderjivaet pod[pi]sanie ucaza. A seiceas ăto [p]roishodit sleduiușcim obra[zo]m. Pri mne bîl razgovor v [G]rigoriopole. Vot zvonit po[li]țeischii: ia mogu vernutisea? [E]mu otveciaet predsedateli: [da], prihodi, pogovorim. To [es]ti, vstani pered narodom, [ca]jî... Ponimaete vopros? A [d]rugogo net. Vot vcera ia bîl [v] Dubossarah. Finaghin (predsedateli gorispolcoma) govorit, cito on cajdîi deni podpisîvaet 20—30 obmenov s levogo berega na pravîi, s pravogo na levîi. Ia dumaiu, tac proțess ătot i razreșitsea». Iată poziția separatiștilor!
Juridic refugiații (și nu numai ei) din Transnistria nu au garanții din partea organelor anticonstituționale că viața lor nu va fi pusă în pericol. Cu atît e mai alarmant, că în această ordine de idei nu se observă pași concreți, insistenți din partea conducerii Moldovei.
Convenția «Despre soluționarea pașnică a conflictului din raioanele de est ale republicii Moldova», încheiată cu Rusia la 21 iulie a. c., practic a dus la conservarea situației social-politice de acolo și crearea condițiilor favorabile pentru forțele separatiste de la Moscova și Tiraspol. De aici și îndrăzneala lui Smirnov de a nu semna decretul cu privire la eliberarea de răspundere a persoanelor care au participat la conflictul din raioanele de est (Președintele Moldovei M. Snegur demult a semnat un asemenea decret). Prin așa-zisul schimb de locuințe Smirnov e interesat să scape nu numai de moldoveni, ci și de ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi etc. De toți cei care nu susțin separatismul și forțele proimperiale.
Apropo, despre legalitate. În declarația Prezidiului Parlamentului și cea a Comisiei pentru drepturile omului din 21 octombrie s-a intervenit la organizațiile internaționale ca aceștia să contribuie la soluționarea situației social-politice din Transnistria în vederea restabilirii drepturilor omului. A doua zi canalul televizat nr. 1 «Ostankino» a și transmis: în Transnistria declarația a fost apreciată ca o tendință a conducerii Parlamentului Moldovei spre înăsprirea situației în republică în ajunul deschiderii sesiunii. Pentru cei de la Tiraspol și patronii lor de la Moscova restabilirea în raioanele de est a legislației, a organelor constituționale și a dreptului omului înseamnă înăsprire a situației social-politice, iar folosirea armei împotriva poporului, exterminarea a mii de cetățeni, prigonirea refugiaților etc. pentru separatiști înseamnă democrație și legalitate.
— Atîta timp cît măcar o mamă din Transnistria mai este prigonită de la casa ei, noi toți nu avem dreptul moral să ne odihnim liniștiți în casele noastre. În Germania de după război nu se comportau astfel nici cu membrii familiilor de fasciști. De ce în asemenea cazuri nu intervin organizațiile internaționale?
— Dacă o să contăm pe Smirnov, Maracuța și K° oamenii o să umble mult și bine pe drumuri.
E timpul să intensificăm lucrul de explicare a situației create și pe tărîm internațional în vederea restabilirii organelor constituționale pe întreg teritoriul Republicii Moldova și evacuării cît mai urgente a armatei a 14-cea și batalioanelor sosite din Rusia în ajutorul ei. După părerea mea, noi, moldovenii, am fost păcăliți din nou de către Rusia. Sub masca forțelor de pace de facto și de iure a fost completată armata a 14-cea cu ostași pînă la efectivul deplin al armatei, prevăzut în caz de război.
Deoarece Rusia nu și-a îndeplinit sarcinile expuse în convenție, Moldova are tot dreptul să renunțe la ea.
— Cine poate rezolva problema?
— Cel care a semnat-o, domnul Președinte Mircea Snegur. Repet, aceasta e prevăzut de însuși conținutul convenției.
Scopul Rusiei a fost de a sustrage atenția O.N.U. și a Consiliului de Securitate și Colaborare în Europa (C.S.C.E.) de la Moldova și în parte ea a reușit. Absolut toate problemele legate de Transnistria au fost lăsate spre rezolvare pe seama Moscovei. Iată așa am și nimerit în capcană.
Precum se știe, Convenția poartă un caracter temporar. Ea a fost semnată pentru a opri vărsările de sînge și a restabili integritatea și legalitatea în Transnistria. Dacă pînă acum mii de oameni nevinovați pribejesc, iar Smirnov declară oficial că nu le poate lua apărarea, dacă organele constituționale n-au fost instaurate în funcțiile lor legale, înseamnă că partea a doua a convenției a fost neglijată intenționat de Rusia și, deci, avem dreptul să renunțăm la ea.
De ce nu primim ajutorul și susținerea organizațiilor internaționale? Păi, dacă Moldova tace, nu bate la ușă, nu argumentează, înseamnă că aici totul e bine, că nu există probleme, că Rusia într-adevăr e țara aceea care și-a îndeplinit misiunea de pace. Cerințele și argumentele noastre trebuiesc formulate și aduse la cunoștința organizațiilor internaționale, opiniei publice prin toate mijloacele de care dispunem.
— Domnule Arseni, timpul trece. Repet, 223 de oameni nu sînt restabiliți în lucru. În locul lor au fost numite alte persoane. Sînt sigur, odată și odată dreptatea va triumfa și oamenii aceștia vor trebui restabiliți în drepturile lor legitime. Deci, vor fi eliberați atunci cei care i-au înlocuit. Se va începe un mare tărăboi. Acum noi tăcem, iar separatiștii vor striga în gura mare, că, cică, drepturile lor la muncă le sînt lezate. Aceștia știu tare bine să facă propagandă...
— Conducerea din Transnistria e încrezută că nu se va schimba nimic, că, chipurile, cei concediați, au și meritat aceasta. De facto, avem de a face cu o bombă cu efect întîrziat.
Cînd va triumfa adevărul (și eu de asemenea sînt optimist) se va cere reabilitarea în drepturi legitime a fiecărui cetățean și tot atunci va trebui să-i eliberăm din lucru pe cei care i-au înlocuit. Vor fi lacrimi... Dar ce să facem, aceasta e metoda de lucru a bolșevicilor. Ei se străduie ca permanent să existe un mecanism, care la momentul oportun să explodeze. Stalin a pus asemenea mine în Crimeea, Georgia și chiar în Transnistria noastră.
Desigur, conducerea de la Tiraspol știe prea bine că ceea ce ai luat trebuie să întorci, dar o face așa, că orice întoarcere seamănă cu o tragedie. Deci, trebuie să acționăm, să nu permitem lezarea drepturilor omului, căci la restabilirea lor vor fi mari neplăceri.
— Fiecare cetățean are dreptul de a primi studii în limba și grafia în care dorește...
— Da, aceasta prevede atît documentul semnat la Kopenhaga în iunie 1990, de către țările membre ale C.S.C.E., cît și articolul 70 al Constituției Republicii Moldova. Limba moldovenească a fost proclamată limbă de stat în baza grafiei latine. Bolșevicii, însă, făceau trimiteri la știință numai în scopul de a specula situația. În realitate ei procedau invers. Astfel se procedează și acum la Tiraspol.
Am în față hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din 26 august a. c. nr. 557 cu privire la trecerea scrisului limbii găgăuze la grafia latină. Putem noi oare să-i lipsim pe găgăuzi de dreptul pe care-l doresc? Și aici savanții au constatat că pentru limbile turcice (iar găgăuza face parte din acestea) grafia latină e cea mai firească. Dar concluzia e pentru oamenii civilizați și nu pentru cei din conducerea de la Tiraspol.
Revin la interviul lui I. Smirnov. La întrebarea: «Seiceas prineatî postanovlenia, ușcemleaiușcie pravo uciti moldavschii iazîc na osnove latinscoi grafichi. Proșli zabastovchi ucitelei, protestuiușcih protiv ătogo...».
Răspuns: «Cachie zabastovchi? V Grigoriopole bîli huliganschie vîhodchi, ia ih nazîvaiu tac. Cogda zacrîvaiut școlî i detei ne puscaiut na zaneatiah ăto nazîvaetsea zabastovkoi? Cito casaetsea postanovlenii — nicachih net postanovlenii. Zacon o iazîcah soderjal prosto necorectnîe vîrajenia. Tam govorilosi, cito caraetsea zaconom nasilistvennoe obucenie detei na latinițe. Ăto izieali. Cito casaetsea ușcemlenii — net, ne ușcemleaiut».
Dacă am urma logica lui Smirnov ar reieși că grevele organizate de interfront în 1989 contra proclamării limbii moldovenești limbă de stat în grafia latină «bîli huliganschie vîhodchi».
Liderii proseparatiști de atunci au făcut greve împotriva limbii noastre și aceasta a fost socotită grevă politică, deși noi nu le-am interzis limba, nu le-am schimbat grafia limbii ruse, bulgare, găgăuze. Toate aceste limbi au fost legiferate și legalizate. Din contra, le-am creat condiții de dezvoltare. Cînd însă moldovenii își cer limba lor recunoscută prin constituție în baza grafiei latine, Smirnov numește aceasta «huliganschie vîhodchi»! Logică pe dos, caracteristică sistemului imperial.
După părerea mea, liderii aceștia (și nu numai ei, ci și unii moldoveni, inclusiv chiar și parlamentari) doresc un singur lucru: moldovenii să fie surzi și muți, să nu-și vorbească limba maternă, să lucreze bine, de trăit, vor trăi ei și fără de carte. Putem noi admite așa ceva? Nu, nu putem! Nici față de moldoveni, nici față de ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari etc. Și nici nu facem aceasta. Drept dovadă sînt legile și hotărîrile Parlamentului și decretele Președintelui.
— Și ultima întrebare. Domnule Arseni, toate nelegiuirile comise în Transnistria au fost posibile datorită prezenței armatei a 14-cea. Boris Elțin a anunțat despre reducerea efectivului armatei ruse. Era, firește, să se reducă în primul rînd unitățile militare de pe teritoriile statelor suverane. De ce în jurul acestei probleme se face atîta zarvă: ba că nu e timpul, ba că la noile locuri ofițerii nu au locuințe, că soldații nu au cazarme etc.
— Dacă în problema aceasta conducerea republicii va activa și în viitor tot așa, Rusia niciodată nu-și va retrage armata. Motive ea va găsi oricînd!
În rezultatul analizei evenimentelor care au avut loc în Moldova, în țările Baltice, Georgia, Tadgikistan etc. se creează impresia că rușii fără armata Rusiei nu pot trăi liniștiți în nici într-o țară. Nu înzădar, Parlamentul Rusiei și Elțin adoptă legi și documente în care se trîmbițează despre dreptul Rusiei de a apăra rușii din fostele republici unionale. Amintiți-vă de interviul lui Boris Elțin în ajunul întrunirii conducătorilor de state de la Bișkek. De regulă, pe primul plan se pune problema apărării drepturilor omului. Iar aici, înțelege cum vrei. Da, și în Moldova, la Dubăsari, Tiraspol, și în alte localități din raioanele de est drepturile omului sînt lezate. Moldovenii sînt prigoniți din casele lor, de pe pămîntul lor strămoșesc. Ar fi cazul ca Rusia să bată alarma. Aceasta, însă, nu are loc. Ea e interesată că în Moldova să fie o situație politică tensionată și, deci, să aibă pretext de a-și ține armata aici. Același tablou se observă în Estonia. Uitați-vă cît de iscusit sînt folosiți oamenii ce vorbesc rusa în scopul promovării politicii Moscovei și a Tiraspolului. Se face totul pentru a se crea impresia că oamenii aceștia au venit la noi special pentru a face rău. Dar sînt sigur, că această politică nu poate fi apreciată de nimeni, ba mai mult chiar, sîntem categoric contra acestei politici! Noi sîntem datori să le explicăm oamenilor simpli în ce măsură aceștia sînt folosiți pentru a propaga separatismul. Noi nu vom cădea în genunchi înaintea cuiva și nici pe alții nu voim să-i vedem îngenuncheați. Dorim egalitate în țara noastră. Iar Moldova, fiind țară, are Constituția și legile sale care trebuie să fie respectate de toți cetățenii, de toți locuitorii, fără deosebire de proveniență etnică, lingvistică, religioasă. Respectarea Constituției de către toți și este garantul dezvoltării libere a fiecărei persoane, garantul respectării dreptului omului și nu prezența armatei ruse.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 3 noiembrie 1992, pagina 3, coloanele —.
