Putem invidia faptul, cum [n]e-am învățat noi a critica [tr]ecutul! Însă poporul are nevoie nu [d]e echilibristica lexicală [par]lamentară, ci de răspunsuri la [într]ebările, ce să fie cu aceea, [ce] are loc astăzi, ce ne așteaptă [mî]ne, unde ne ducem?
De la 1 ianuarie 1991 trebuie [s]ă înceapă a funcționa piața, ce [pr]esupune libertate, independen[ță] în rezolvarea problemelor [e]conomice. Pentru aceasta e ne[voie] de un pachet din 50—60, dar [poa]te și mai multe numere de [le]gi, ce cuprind și care leagă [r]eciproc, de fapt, totul, ce apare [î]n sistemul economiei de piață; [c]e regulează toată mulțimea de ches[ti]uni și probleme, care se vor [a]bate în mod inevitabil ca o [ava]lanșă asupra participanților [l]a relațiile economice în con[d]ițiile schimbului echivalent li[be]r. Aceste legi sînt chemate să [as]igure pieței echilibru, autore[gla]re, stimularea producției du[pă] parametrii cantitativi și ca[li]tativi și predispoziția la [lu]crul nou, înaintat, perspectiv.
Însă, după cum ne-am convins, [l]egile nu vor începe a acționa [s]ingur de la sine, nu vor e[x]ercita influența eficientă [a]supra formării și dezvoltării [r]elațiilor de piață fără elabo[ra]rea unor mecanisme concrete [de] realizare a lor. Fără aceasta […] spațiu va izbucni o stihie [de] fenomene destructive, iar în [loc]ul unei piețe civilizate vom [av]ea o piață sălbatică, nestăpîni[tă], cu crize ce au zdruncinat [cî]ndva lumea capitalistă. Capita[li]zmul stihinic, «pe cale de [d]escompunere», «slab» a putut [su]praviețui numai datorită schimbării pieței sălbatice cu o piață [re]gulată, în careva măsură chiar, se poate spune, planificată, dirijabilă, ce se bazează pe o temelie juridică precisă.
Dar ce au făcut legislatorii noștri — Sovietul Suprem al RSSM — de la 17 aprilie? Dacă n-am lua în considerație declarațiile politice despre renașterea națională, frazele pompoase ce nu obligă la nimic despre cerințele și dezvoltarea satului, ba și schimbarea de acum a doua oară a denumirii republicii, satelor, străzilor — nimic. Doar la realizarea tuturor acestora nu s-au referit căi concrete și chiar s-a manifestat o indiferență uimitoare față de problemele economice reale. Nici n-a început discutarea unor asemenea legi principale, cum sînt cu privire la proprietate, pămînt, arendă, întreprindere, impunere și altele, iar despre mecanismele realizării lor nici vorbă nu poate fi.
Doar de acum mai puțin decît peste jumătate de an va fi nevoie nu pur și simplu de model, ci de un mecanism concret de reglare multilaterală, în complex, universală a relațiilor dintre întreprinderile de stat, cooperative, de arendă, de acțiuni și altele, precum și între cetățenii URSS și străini, adică de o economie cu mai multe sectoare, cu diferite forme de proprietate și gospodărie, care cere o infrastructură de piață modernă.
Fără aceasta este imposibil de a preîntîmpina reechilibrarea economiei naționale, de a organiza funcționarea elementară a pieței, de a coordona relațiile în republica de autoconducere.
Totodată, legile URSS, chemate să asigure trecerea la piață, pur și simplu nu sînt recunoscute, sînt ignorate de Sovietul Suprem al RSSM. Pe ce bază juridică vom însuși în realitate declarațiile? Lipsa legilor, atitudinii punctuale față de reforma economică — aceasta e calea spre haos, perturbări, jertfa cărora va fi poporul.
Deseori la sesiunea Sovietului Suprem al RSSM se exprimă idei și se pun mari speranțe pe ieșirea economiei republicii la piața occidentală și folosirea capitalului străin. Sînt încredințat, că foarte degrabă se vor dezmetici marii meșteri ai cuvîntului, acei care știu a vorbi cu înflăcărare la mitinguri «despre popor», «despre ocupanți», «jupuire» ș. a. m. d. Ei vor înțelege, că partenerul economic principal în anii mai apropiați va rămîne Uniunea RSS, iar ruperea relațiilor cu ea e o catastrofă.
Cine în Europa, orientată la producerea producției pur ecologice, cu reproducerea produselor alimentare în ea și deservirea înaltă, are nevoie de producția Moldovei? Cine în lumea occidentală va dori să aibă de-a face cu un partener scandalos, care nu inspiră încredere, nestabil? Cine va îndrăzni să depună capitalul în republica dezbinată de vrajbele dintre națiuni, zguduită de contradicțiile interioare, care s-a certat cu alte republici ale Uniunii, unde nu există semne de ajungere la înțelegere și pace, unde sînt lezate drepturile și libertățiile internaționale? Capitalistul își cheltuiește banii nu de stat, el este econom, își prețuiește reputația. El nu dorește să se lege cu parteneri «nepricepuți în afaceri», care pot să-i submineze reputația în lumea biznesului.
Nici un fel de probleme ale republicii nu pot fi rezolvate fără armonizarea relațiilor dintre națiuni, dacă nu se va respecta prioritatea drepturilor omului asupra intereselor altei naționalități, fără întărirea acestui fapt în Constituție și îndeplinirea riguroasă a acestor principii în viața reală. Nu poate fi pace în republica, în care prim-ministrul declară, că nemoldovenii «trebuie ... să socoată drept o onoare de a trăi și a lucra aici, ci să nu apare asemenea simboluri, cum sînt «secera și ciocanul», sau ne promite «Ulsterul sau Carabahul», sau ne sfătuie să formulăm: «Noi, nu putem aici trăi» ș. a. m. d.
Domnule Druc, popoarele Pridnestroviei trăiesc la ele acasă și au drepturi la accesul egal la serviciul de stat independent de convingerile politice, limbă, apartenența națională ș. a. m. d., dreptul de a se deplasa liber și de a-și alege locul de trai, ca și toate celelalte popoare din lume. Aceasta e scris în «Declarația universală a drepturilor omului», «Convenția despre discriminare în domeniul muncii», «Pactul despre drepturile civice și politice» și în alte documente, recunoscute de lumea civilizată. Dumneavoastră, domnilor Snegur, Druc, Hadîrcă și alți conducători ai Frontului popular nu recunoașteți aceste regulamente. Atunci spuneți singuri cine sînteți Dumneavoastră! Alții nu pot face aceasta, fiindcă îi amenințați cu întemnicearea pe termene îndelungate.
Spuneți, ce să răspund alegătorilor mei, copiilor mei, pentru care, de fapt, e închis drumul la așezămintele de învățămînt superior, pe care nu-i primesc la lucru după caracterul național sau de limbă. Ce să răspund eu moldovanului, pe care l-ați botezat român, doriți să-l puneți sub drapelul român și îi propuneți să trăiască în republica românească Moldova? Dumneavoastră l-ați întrebat despre aceasta?
Reacția Sovietului Suprem al RSSM la declarația congresului deputaților regiunii Pridnestrovie «Cu privire la dezvoltarea social-economică a Pridnestroviei» a demonstrat, că organul legislativ al republicii ignorează Legea Uniunii RSS «Cu privire la principiile generale ale autodirijării locale și gospodăriei locale în Uniunea RSS», iar înseamnă, vorbind despre reinnoire, restructurare, de fapt blochează posibilitatea folosirii împuternicirilor noi de către Sovietele locale, cu indignare întîmpină pomenirea despre referendum, se teme de voința poporului și democratie.
Stimate domnule M. Snegur. Dumneavoastră sînteți un exemplu destoinic al nerespectării Legilor. Dumneavoastră și numai Dumneavoastră, domnule M. Snegur, îndemnați Pridnestrovia la autonomie și chiar la ieșirea din Moldova, la integrarea cu regiunea Odesa în detrimentul economiei Moldovei. Acest popor nu are altă ieșire.
Sursă: Drapelul Biruinței, Nr. 81, 10 iulie 1990, pagina 1, coloanele —.
