Stimați compatrioți!
Mă adresez întregului po[po]r în momente extrem de [gr]ele ale istoriei noastre, poate [ce]le mai grele de la război în[co]ace. În sfîrșit, după decenii [d]e incertitudini, experiențe [m]onstruoase și diabolice, me[ni]te să schimbe însăși ființa [ne]amului nostru, prin luptă cin[s]tită am cîștigat și noi șansa [de] a ne făuri un destin mai [de]mn de cumințenia și hărni[ci]a acestui popor. Pentru pri[ma] dată în fruntea statului se [a]flă structuri legale, alese de [înt]reaga populație. Parlamen[tu]l, executivul republican, [con]știente de conjunctura ge[o]politică, raportul de forțe în [pe]rimetrul fostei Uniuni și în [lu]me, depune eforturi substan[ția]le pentru a realiza edifica[re]a unui stat independent.
[F]actorii interni de ordin [so]cial-politic, economic, chiar în prezența unor dificultăți [e]norme, creează premise favo[ra]bile pentru intrarea noastră [în] comunitatea popoarelor li[b]ere și civilizate. Acest drept […] confirmat de majoritatea co[vî]rșitoare a țărilor lumii, cele [m]ai importante organisme in[te]rnaționale.
Structurile statale dispun [d]e programe concrete, anco[ra]te în realitățile republicii, [î]ndreptate spre crearea unui [si]stem politic, menit să asi[g]ure libertatea și accesul la [t]oate valorile spirituale ale [în]tregului popor și ale fiecă[r]ui individ în parte. În acea[st]ă ordine de idei vreau să [m]enționez că Moldova a ade[ra]t la cele mai importante do[c]umente ce vizează drepturile [o]mului, grupurilor etnice, mi[n]orităților religioase. Un eveniment de importanță majoră în evoluția noastră spre democrație trebuie să devină adoptarea constituției statului independent Moldova pe parcursul acestui an.
S-au făcut primii pași spre economia de piață, unica capabilă, după cum a dovedit experiența, să depășească sărăcia și încătușarea inițiativei omului, să ridice nivelul nostru de trai la standardele internaționale. Permanent se află în centrul atenției conducerii republicii protecția socială a diverselor categorii, cum ar fi tineretul, pensionarii, familiile cu mulți copii, invalizii etc. Începe să funcționeze mecanismul indexării veniturilor populației, prevăzut în programul meu electoral. Deci se poate spune cu certitudine că, deși anevoios, procesul de edificare a statului independent se desfășoară în ascensiune și are o perspectivă clară și optimistă.
Însă toate eforturile noastre spre afirmare se lovesc de obrăznicia celor ce încearcă să prefacă pămîntul Moldovei în cap de pod pentru continuarea jocurilor imperiale ale fostei Uniuni și ale succesorului ei juridic — Rusia. Cartea separatismului, după cum ne mărturisesc documentele, a fost predestinată pentru impunerea cu forța semnarea tratatului unional. Știți bine poziția fermă a conducerii republicii, a mea personală față de U.R.S.S., poziție susținută și de popor în cadrul acțiunilor antireferendum. Chiar de la începutul apariției pretențiilor separatiste am fost dispuși să discutăm, să ducem lucrul anevoios de căutare a căilor de soluționare a tuturor conflictelor pe calea pașnică. Opinia publică este bine informată despre numeroasele comisii de conciliere, tratative, propuneri făcute de noi. Mai mult ca atît. Pentru a nu fi părtinitori am invitat comisii de deputați din parlamentele Rusiei, Ucrainei, Belorusiei, grupuri de experți în drepturile omului din organismele internaționale. Toate au susținut politica noastră în vederea respectării drepturilor omului și a minorităților etnice. La inițiativa conducerii republicii a fost pus în funcțiune mecanismul de tratative a miniștrilor de externe ai Moldovei, României, Rusiei și Ucrainei.
Însă paralel cu eforturile noastre de ameliorare a situației impostorii și trădătorii de neam Smirnov, Maracuța, Caraman ș. a. continuau acțiunile de lichidare a organelor legitime de stat. În acel timp cînd noi invitam experți neutri străini, la Tiraspol dădeau consultări Kogan, Travkin, Makașov, Ruțkoi, Stankevici ș. a. Vizita și luarea de poziție a vicepreședintelui rus a demascat definitiv rolul Rusiei în acest conflict. Anume Ruțkoi a pregătit moral actul de trecere fățișă a armatei a 14-a de partea separatiștilor. Armata Federației Ruse practic a ocupat raioanele din malul stîng al Nistrului stopînd procesul de restabilire a puterii legitime de stat.
În aceste clipe de grea cumpănă pentru Patria noastră ne-am văzut nevoiți să întreprindem măsuri extraordinare pentru a riposta actului de agresiune a Rusiei. În scurt timp au fost trimise în numele Președintelui republicii un apel către toți conducătorii statelor lumii, o adresare secretarului general al O.N.U., telegrame conducerii Rusiei. A fost substanțial sporită activitatea diplomatică.
Parlamentul în ședința sa extraordinară a adoptat un șir de documente și adresări cu aceleași aprecieri. Paralel cu eforturile diplomatice a fost exprimată ferma convingere a conducerii republicii de a apăra pe toate căile independența și integritatea țării. Cred că anume această fermitate a făcut conducerea Rusiei mai flexibilă și dispusă să urgenteze discuțiile referitor la armata a 14-a.
Făcînd o analiză mai profundă a evoluției evenimentelor din stînga Nistrului, am ajuns la concluzia că sporirea agresivității Rusiei în Moldova de Est nu e deloc întîmplătoare. Dacă o parte din republici, inclusiv Moldova, a văzut în C.S.I. un mijloc de depășire pașnică și civilizată a fostului imperiu sovietic, atunci Moscova a preconizat o nouă modalitate a U.R.S.S. prin instaurarea unor regimuri promoscovite. O reacție negativă a stîrnit tendința Moldovei, Azerbaidjanului și Ucrainei de a avea forțe militare și frontiere proprii. Dovadă că cercurile imperiale ruse nu și-au încetat activitatea subversivă împotriva celor care doresc independența reală servește situația de conflict din cele trei republici nominalizate. Deci, aș vrea ca poporul Moldovei să fie conștient de faptul că Moscovei nu-i este pe plac politica noastră independentă și ea folosește orice mijloc, și în primul rînd separatismul, pentru a putea schimba orientarea republicii și a instaura la Chișinău un regim promoscovit.
Care ar fi acțiunile noastre în viitorul apropiat pentru ieșirea din această gravă criză?
În primul rînd, ca niciodată avem nevoie de coeziune, nu declarată, ci reală. Chem toate forțele din republică, indiferent de orientarea politică, să-și canalizeze eforturile pentru crearea unei atmosfere de unitate națională, înaltă disciplină și disponibilitate de a veni la apărarea Patriei.
În al doilea rînd, susținerea pe toate căile a funcționării normale a economiei, deoarece războiul impus nouă ne aduce zilnic mari pagube materiale. Nu e exclus că în planurile cercurilor imperiale este prevăzută și ruinarea economică a republicii prin prelungirea războiului de uzură.
În al treilea rînd, trebuie intensificate eforturile diplomatice pentru a atrage atenția opiniei publice internaționale la agresiunea armată a Rusiei în republica noastră. În această ordine de idei se impune continuarea tratativelor celor patru miniștri de externe cu implicarea în acest proces și a miniștrilor respectivi ai apărării.
În al patrulea rînd, trebuie să recunoaștem că pierdem războiul informațional și, recunoscînd această realitate dură, să declanșăm o ofensivă pentru a duce adevărul despre situația din Moldova în toate țările lumii.
Și în al cincilea rînd, să nu întrerupem nici pe o clipă lucrul cu locuitorii din raioanele de pe malul stîng al Nistrului. Toți oamenii, indiferent de naționalitate, trebuie să înțeleagă că numai organele legitime ale statului Moldova le pot real garanta toate drepturile și o viață pașnică. Soarta imperiilor este predeterminată, iar zilele impostorilor Smirnov și K° sînt numărate.
Bineînțeles, toate direcțiile au o importanță enormă, însă un rol deosebit, dacă nu hotărîtor, îl va avea capacitatea noastră de a suporta pierderile materiale mari și de a continua în asemenea condiții reformele economice. Și pentru nimeni nu trebuie să fie un secret că azi avem aproximativ 20 mii de refugiați, care trebuie protejați de stat, avem cheltuieli enorme zilnice care ajung la zeci de milioane de ruble. În aceste condiții este absolut necesar să analizăm starea de lucruri în domeniul de care depinde viața noastră de toate zilele — în economie. Deși situația continuă să fie complicată, în ultimele luni s-au simțit unele schimbări. Pentru prima dată s-a înregistrat o creștere a venitului național. (7% în aprilie în raport cu luna martie). O anumită ameliorare s-a manifestat în industrie. Lucrările agricole de primăvară s-au făcut, în fond, conform programului. Am reușit să asigurăm o stabilitate relativă și în asemenea domenii ca aprovizionarea cu combustibil, energie, produse alimentare, deși criza energetică din C.S.I. ne-a afectat și pe noi.
Sînt doar unele momente pozitive. Tindem însă să le confirmăm prin aprofundarea proceselor de reformare, asigurîndu-le un cadru legislativ, organizatoric și informațional unic. În acest context va fi propus curînd dezbaterilor în Parlament Programul Guvernului cu măsuri concrete de stabilizare și reforme. Menționez că într-un timp destul de scurt s-a completat esențial baza juridică a tranziției la economia de piață prin adoptarea pachetului de legi despre proprietate, privatizare, antreprenoriat, relații economice externe, investiții străine, faliment, antimonopol și concurență, bănci, precum și a peste 300 de acte normative.
Ca această activitate să nu rămînă doar pe hîrtie, în prezent se definitivează modalitățile conlucrării organelor reprezentative și executive, realizării hotărîrilor cu adrese concrete și răspundere personală.
Sigur, că pentru a depăși criza nu se poate conta numai pe asemenea măsuri. La baza ei sînt factori de ordin obiectiv — dependența excedentară de politica economică imprevizibilă a Rusiei, materie primă și carburanți de import. Povară grea este războiul, adus pe baionete străine, blocarea a 37% din potențialul industrial al republicii în partea cealaltă a Nistrului.
Cu atît mai importante în aceste condiții devin măsurile practice vizînd stabilizarea situației financiare, accelerarea reformelor, formarea mediului privat și a subiecților de piață.
Analizînd critic primele rezultate, greșelile comise din lipsă de experiență de tranziție la piață, propunerile făcute la diverse întîlniri, am ajuns la concluzia că e necesar să se reexamineze eficiența folosirii pîrghiilor economice.
Sistemul impozitar, de exemplu. Fiind în multe aspecte foarte dur, el nu numai că n-a contribuit la formarea bugetului pe trimestrul I în măsura așteptată. Defalcările la taxe exagerate reduceau considerabil beneficiul întreprinderilor și stimulentele de dezvoltare și modernizare a producției. Aceasta devenea o barieră serioasă în crearea agenților economiei de piață, amenințînd cu perspectiva evacuării capitalurilor din republică.
Erupția prețurilor, pe lîngă factori externi, a fost în mare măsură condiționată anume de accize și impozite excedentare, de beneficiile (la cota maximă, desigur) ale organizațiilor comerciale, care adesea depășeau chiar și cele ale producătorilor. Anume așa se în-groșau nejustificat prețurile, transpunînd toate greutățile pe seama cumpărătorului. Astfel, o pereche de ghetuțe pentru preșcolari se vînd la un preț de 120 ruble, costul lor fiind de 71, iar un covor (3x4) fabricat la Ungheni — cu 12900, depășind respectiv de 3 ori indicii de cost.
În acest mod la multe produse alimentare și mărfuri de larg consum ne-am pomenit printre «fruntașii» C.S.I. la sporirea prețurilor și printre «codași» la cea a salariilor. Ne-am ales cu stocarea unor cantități importante de produse finite, ce se explică nu atît prin creșterea producției (dimpotrivă, ea chiar a scăzut), cît prin reducerea capacității de cumpărare a populației.
Pentru a redresa situația a fost pregătită o nouă concepție a sistemului fiscal, apropiindu-l de normele și practica economiei de piață. S-a anulat impozitul pe valoarea adăugată la mărfurile pentru copii, produse și realizate în republică. La activitatea producătorilor va contribui și micșorarea cotelor defalcărilor în Fondul social de asigurare pentru gospodăriile din agricultură de la 37 la 30%, iar pentru întreprinderile din celelalte ramuri — de la 60 la 45%. Este prevăzută o serie de alte măsuri atît pe plan intern, cît și extern pentru a dezamorsa mecanismele pieței și a descătușa inițiativa agenților economici.
Astfel urmează să se urgenteze procesele de privatizare prin adoptarea Programului respectiv. El va fi expus curînd dezbaterilor în Parlament. Tărăgănarea cu începerea realizării lui poate avea consecințe negative, la fel cum și greșelile în metode și proceduri. Privatizarea e o zonă specială, unde se greșește doar o singură dată, însă pentru totdeauna.
O rezervă importantă pentru redresarea economiei sînst relațiile economice externe. Pentru a înlesni valorificarea lor în ultimul timp s-a întreprins o serie de acțiuni concrete: anularea cotelor și licențelor la exportul mărfurilor, produselor și serviciilor în țările C.S.I., contractarea directă și deschiderea magazinelor de firmă, simplificarea mecanismului de înregistrare și micșorare a defalcărilor în Fondul valutar etc. S-au semnat sau vor fi curînd semnate o serie de acorduri economice, comerciale cu România, Statele Unite, Canada, Israel și alte țări.
O zicală americană spune: «Lumea-i o oală, iar omul — o lingură în ea». Referitor la situația noastră avem deci a alege — sau îi asigurăm pe toți cu aceeași lingură la oală goală, sau umplem oala și fiecare vine cu lingura lui. Cu alte cuvinte, asigurînd facilități producătorilor, condiții pentru lansarea businessului, mic, investițiilor străine, vom contribui la completarea bugetului, a pieței de consum și a «coșului» cumpărătorului.
Asta însă nu înseamnă că nu se întreprind acțiuni pentru protecția socială a populației, în special a acelor grupe, care au fost aduse la categoria de nevoiași, deși regresele materiale le simt practic toți. 70% din cheltuielile bugetului au astăzi destinație socială.
Prin ele în mare măsură se mențin stabile prețurile la unele produse alimentare, de exemplu, la pîine (prețul mediu de realizare este de 3,89 ruble, iar cheltuielile — 7,32 rub.), se acoperă majorarea lor în ramurile sferei sociale (întreținerea unui copil la instituțiile preșcolare «costă» statului în 1992, 14,5 mii ruble, în 1990—533 rub), se asigură remunerarea respectivă a muncii (creșterea salariilor medii de 6,7 ori s-a efectuat în timp ce volumul producției a scăzut cu circa 30%). La ordinea zilei sînt și alte măsuri — recalcularea pensiilor, majorarea burselor pentru studenți, protecția copiilor — care se realizează în pofida condițiilor extrem de grele, a deficitului bugetar și altor factori nefavorabili.
Se înțelege că eforturile întreprinse în această direcție pot doar diminua într-o oarecare măsură efectele negative ale crizei economiei, dar nu garantează înlăturarea ei într-un timp scurt. De aceea este important la toate nivelurile economiei să se pună just diagnoza și să se aleagă remediul respectiv, așa cum au reușit s-o facă multe colective de muncă, care și-au asigurat bunăstarea nu prin «indicații» sau alte metode de dirijare centralizată, depășite de viață, ci prin propria inițiativă (uzina de televizoare «Alfa», fabrica de confecții «Iona», cea de încălțăminte «Zorile» ș. a.). Altfel, cu cît mai insistent se vor ocoli realitățile, cu atît mai grele vor fi consecințele.
Avînd un popor harnic și cuminte, un pămînt, cum zice balada, «o gură de rai», un potențial, acumulat prin sudoarea moșilor și strămoșilor, am fi bucuroși să ne preocupăm anume de aceste probleme gospodărești. Dar, cu părere de rău, n-a dat Domnul să fie așa. Ne-am văzut nevoiți să mai lăsăm «plugul» și să punem mîna pe armă, să ne apărăm libertatea.
La un moment de grea cumpănă cei mai buni bărbați ai neamului au ridicat scutul, făcîndu-și cu cinste datoria sfîntă față de Patrie. Multe vieți tinere au fost aduse jertfă pe acest altar. Ne închinăm memoriei celor căzuți, împărtășim durerea mamelor, a familiilor lor. Ne mîndrim cu cei ce astăzi țin piept separatiștilor și mercenarilor.
Noi sîntem un popor pașnic și dorim pe cale pașnică să soluționăm litigiile. Am spus-o nu o dată. O spun ferm și acum. Tot așa sînt ferm convins că nimeni nu ne va apăra Țara dacă nu o vom face noi singuri. Acei care au ridicat sabia împotriva noastră, tot de sabie vor pieri.
Stimați compatrioți, apelul «Unire, moldoveni», adresat acum trei ani tuturor oamenilor de bună credință din republică, rămîne și astăzi la ordinea zilei. Numai prin unitate vom reuși să ne apărăm independența, să punem temelia unui stat de drept, unei economii sănătoase, unei liniști și înțelegeri în societate.
Numai prin credință în renașterea neamului vom fi demni de stimă ca popor, ce-și onorează istoria și își făurește viitorul.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 75 (17945), 4 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
