Nu putem decît să salutăm faptul că parlamentarii ruși au luat atitudine față de dramaticele evenimente din Transnistria, exprimîndu-și sprijinul față de ideea, împărtășită și de conducerea Republicii Moldova, privind necesitatea soluționării pe cale pașnică, prin dialog politic, a conflictului. Nedumerește însă ultimul pasaj din știrea transmisă de ITAR—TASS, în care se arată că «este de dorit să se completeze statutul de zonă economică liberă, pe care Moldova este disponibilă să-l acorde Transnistriei, cu un statut politic respectiv care să garanteze poporului Transnistriei dreptul la autodeterminare în cazul pierderii de către Moldova a statutului de stat independent». Desigur, de dorit putem dori multe, însă în dorințele noastre trebuie să ținem seama de realități. Lucru pe care, însă, în opinia noastră, nu-l face onoratul corp de deputați al Rusiei. Căci ce «popor al Transnistriei» (narod Pridnestrovia) au în vedere parlamentarii ruși? Prin ce enciclopedii ale lumii au găsit ei măcar vreo informație privind existența unui asemenea popor? Poate le vor găsi mai tîrziu, cînd «specialiștii» produși în serie la universitatea lui Iakovlev din Tiraspol, se vor pune pe treabă și le vor scrie. Nu încape îndoială că, aplicînd metodele folosite deja pentru a demonstra «deosebirile» dintre limba română și «limba moldovenească», aceștia ne vor «demonstra» că nu numai moldovenii basarabeni nu au nimic comun cu moldovenii de peste Prut, dar că nici moldovenii din Transnistria nu au nimic comun cu moldovenii care trăiesc pe malul drept. Poate că ar fi fost mai cu cale ca parlamentarii ruși să fi folosit noțiunea de «populația Transnistriei». În acest caz însă am vrea ca mai întîi legislatorii ruși să ne ofere un exemplu în acest sens, prevăzînd în Constituția Federației Ruse, pe cale de a fi aprobată, «un statut politic respectiv», care să garanteze «poporului» unei regiuni cu populație majoritară rusă (moldovenii în Transnistria sînt majoritari), să zicem «poporului regiunii Smolensk», «dreptul la autodeterminare în cazul pierderii de către Rusia a statutului de stat independent».
Sau dacă parlamentarii ruși au anumite ezitări în a acorda un asemenea statut «poporului regiunii Smolensk» ar putea să facă lucrul acesta măcar în cazul poporului Ceceniei sau poporului Tatarstanului, care apropo, la 21 martie, a participat la un referendum în problema independenței sale față de Rusia.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 41 (17911), 24 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
