Ideea independenței pe care ne-o sugerează conducerea republicii noastre prin mijloacele mass-media, asupra cărora deține în mare măsură monopolul, pe mulți îi ademenește. Ei nu înțeleg că Moldova la ora actuală nu este stat independent și, o spun cu toată certitudinea, ea niciodată nu va fi suverană. În prezent Moldova se află sub dictatura C.S.I.-ului și va fi totdeauna anexa lui sau a altor comunități care vor apărea pe ruinele vechiului imperiu. O dovadă că Moldova nu poate exista ca stat suveran este și apariția pe teritoriul ei a republicilor-fantomă «nistreană» și «găgăuză».
Azi pe pămînturile noastre hoinăresc liber bandele cazacilor mercenari care se poartă cu populația băștinașă așa cum se purtau cîndva hoardele barbare. Ei jefuiesc, omoară și nu poartă nici o răspundere.
Pentru a curma actele criminale ale separatiștilor din Transnistria, conducerea republicii, în afară de declarații formale de condamnare, n-a întreprins nimic. Dimpotrivă, o serie de acțiuni ale ei — interzicerea mișcării de voluntari, eliberarea de sub arêst a liderului separatiștilor, Smirnov, și a altor criminali, desființarea batalionului «Tiras-Tighina», creat de fostul prim-ministru, pentru ca apoi să fie creată «Armata națională» din efectivele armatei imperiale, care să-i înarmeze pe separatiști — au servit pentru forțele reacționare din Transnistria drept o dovadă de tolerare evidentă a activității lor distructive.
Azi conducerea republicii continuă să mai afirme că întreaga responsabilitate pentru cele întîmplate o poartă liderii separatiști din Transnistria, susținuți de forțele reacționare. Nu-i adevărat. Imperiul comunist s-a prăbușit. Pe ruinele lui s-a creat C.S.I.-ul — scheletul unui nou imperiu, în fruntea căruia se află și președintele statului Moldova. Prin urmare, responsabilitatea pentru crimele săvîrșite de separatiști o poartă, în primul rînd, conducerea republicii, care a semnat tratatul de la Alma-Ata.
Ne aflăm într-o situație dificilă, însă nu în stare de impas. Unica șansă pe care o avem pentru a ne păstra ca un popor este reîntregirea națiunii prin reunirea cu Patria noastră—România.
Prin actul Unirii din 24 ianuarie 1859, care a pus bazele statului român modern, prin crearea statului național unitar la 1918, strămoșii noștri au făurit măreața Patrie pentru noi — urmașii lor. Noi sîntem datori s-o facem pentru urmașii noștri.
Sursă: Țara, Nr. —, 17 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
