Vă scrie un moldovean, care, din păcate, nu-și cunoaște limba. Bunelul meu s-a mutat cu traiul din Ananiev în Belarusi încă pînă la revoluție. Nu l-am cunoscut, a fost reprimat în anul 1937 și a decedat în 1957, cînd abia mă născusem. Acum nu mai am relații cu rudele bunelului. După cîte știu, le avem și la Tiraspol. Unica punte de legătură cu Moldova este digestul «Moldova Suverană». Aș vrea foarte mult ca feciorul meu să cunoască limba strămoșilor. Îi ajut să studieze grafia latină. Să nu uite niciodată că «de la Rim ne tragem...».
Dar mă întristează mult evenimentele ce se produc în Transnistria, îndeosebi după ce am citit articolul «Transnistria — zonă de foc». În aceste zile sînt alături de voi, moldoveni. Dreptatea va triumfa!
Orașul Mensk.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 37 (17907), 14 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
