Evenimentele se scurg ceva mai repede ca timpul. Astrologii prezic schimbări pentru anul 1992, iar ele au loc încă în anul 1991. Astăzi una e clar: URSS nu mai există. Și posibil cînd veți citi aceste rînduri, structurile unionale nu vor mai fi și despre fosta noastră țară vom vorbi doar la trecut. Ne va mai aminti despre aceasta un timp oarecare încă pașapoartele, care pe copertă pînă ce poartă inscripția SSSR.
Da, multe se schimbă și se vor schimba, dar să nu credeți că ne-am debarasat cu totul de ideile și apărătorii fostului imperiu socialist. Ei există și activează, și încă sînt mulți. Zilele acestea la Bender s-au adunat comuniștii. Adepții dictaturii proletare din toată țara își găsesc lăcașul în Transnistria. Nu domnilor, departe nu-s de acord cu cele afirmate de conducătorii Rusiei și Ucrainei, că nu se vor amestica în treburile interne ale Moldovei. Adică au tăcut cînd s-au petrecut referendumuri, alegeri nelegitime, cînd se forma așa numita gardă națională, cînd din arsenalele armatei sovietice se elibera armament, cînd delegațiile oficiale pe loc afirmau, că nu sînt încălcări ale drepturilor omului în Moldova, iar la «Vesti» și TSN, în publicațiile periodice unionale puteai auzi și citi doar învinuiri în adresa moldovenilor și spiculări pe contul naționaliștilor și a Frontului Popular. Învinuiau fără să vadă bîrna din proprii ochi.
Nu, domnilor, pace în Moldova nu se va face de la sine. Cu atît mai mult, că ea nu e convinabilă la toți. Mai ales, celor ce azi le fuge pămîntul de sub picioare. Astăzi ei sînt înarmați și să nu fim naivi, crezînd că de bună voie vor depune armele.
Provocările nu s-au terminat și ele vor continua și mai departe. Fiara e grav rănită. Această bucățică de pămînt e unicul plațdarm din toată fosta Uniune unde mai pot să-și facă mendrele foștii dictatori, tot felul de Maracuți, Blohini și Auxnisi. Și trebuie să nu ne mințim pe sine însuși. Ei vor face tot posibilul să întindă cît mai mult ziua peirii lor. Ei încă vor face se fie victime. Altfel de ce pe drumuri, în sate și orașe stau cu automatele? Și ce de frumuseți la automate stau cîte două magazine legate unul de altul, ca la ai «noștrii» din Riga? La ce a fost nevoie de a face pogrom la coperativa «Mehanizator»? Clar, că e provocație. Și ele vor mai fi. Logica e simplă: de a băga frica n oameni; dar principalul – de a provoca ciocniri.
Dacă vor fi ciocniri, vor fi jertfe. Vor fi jertve va fi posibil de a acționa psihologic asupra oamenilor de ai aduce la o așa stare, cînd nu-și vor mai da seama ce fac. [Ac]easta ne-o demonstrează și radioul din Tiraspol, jurnaliștii nu se scumpesc la nimic: minciuni, cuvinte frumoase și jalnice, cîte ceva adevăr și primești un șoc psihologic că-ți vine să-ți ei lumea n cap. Și acest presing are loc de cîteva ori pe zi. Oamenii sînt duși în eroare. Mulți din ei încep a simți acest fars, însă nu sînt în stare să iasă din această mocirlă, în care au nimerit.
Mă îngrijorează mult și membrii așa numitei gărzi naționale. Oameni nimeriți în condiții extreme. Au pus mîna pe arme,crezînd că au făcut-o pentru cauza cea dreaptă. Cred că mulți din ei și-au dat seama ce se întîmplă, însă încă nu sînt în stare să deie înapoi. Unii au apăsat de acum pe trăgaci și socot că cale întoarsă nu există. Toate acestea pot aduce la o catastrofă și mai mare. Și în aceste condiții «nu ne amesticăm...»?
Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur cheamă oamenii la calm și afirmă că problemele trebuiesc hotărîte pe cale pașnică.
Da, noi sîntem de aceeaș părere. Destul atîta sînge. Destul atîtea victime. Destul ca ambițiile politicanilor să fie realizate pe baza destinelor omenești.
Săptămîna trecută Moldova și-a înmormîntat fiii. Atît din dreapta, cît și din stînga Nistrului. Căci s-au născut, au trăit și sînt înmormîntați în acest pămînt. Au plîns amarnic mamele lor,a plîns poporul moldav. Unii au căzut pentru pămîntul lor, pentru demnitatea și cinstea acestui meleag. Pentru ce au căzut alții? Cred că va vine acea zi, cînd îi vom întreba pe cei ce i-au trimis la moarte.
Atunci cînd în Transnistria sosesc cazaci din Rusia, «apărători» din Sanct-Peterburg, din Odesa delegații Prezidenții ne spun «noi nu ne vom amestica în treburile interne».
Da, sîntem de acord. Dezarmăm așa numita gardă, dezolvăm așa numitul parlament și guvern al Transnistriei și poftim, nu vă amesticați. Hotărîm noi problemele noastre și singuri. Și cred că cu greu, dar vom restabili noi dreptatea, ca pe acest pămînt să nu fie oameni obijduiți. Aceste tendințe le-au dovedit mulțimea de comisii cît din republicile fostei Uniuni, atît și de peste hotarele ei.
Cît de provocatoare a fost îtrebarea către Mircea Snegur la conferința de la Alma-Ata despre încălcările drepturilor omului. Cît se poate, domnilor, de turnat murdărie pe capul nostru. Veniți odată și odată și uitați-vă cine încalcă drepturile, cine ațîță lumea, în a cui publicații se cheamă la luptă, a cui mîini se trag la arme.
Oameni buni! Oare nu e destul cît am suferit? Ar trebui să terminăm cu aceste neînțelegeri, să dăm mînă cu mînă și să construim casa în care trebuie să trăim.
Oameni cu automate! Lăsați armele și mergeți acasă la copii, la soții, la părinți. Nu vă lăsați înșelați de provocatorii fostului imperiu. Ei au grijă de ei însuși și nu de voi. Fie ca în anul ce vine să dăm dovadă de mai mult cuget, rațiune, mai multă caritate și omenie.
Mă adresez celor veniți de pe întinsurile largi ale Rusiei. Voi care ați luptat toată viața contra dictaturii comuniste, care ați renăscut mișcarea cazacilor, oare nu vedeți că aici nu merge vorba despre problema națională, ci de politică. Oare chiar nu vedeți ce ideologie au conducătorii Transnistriei? Nu vă lăsați înșelați, dați-vă bine seama cui ați venit în ajutor. Mergeți la casele D-voastră, acolo trebuiți astăzi mai mult ca aici. Mergiți și întîlniți Anul Nou în sînul familiei. Și ciocnind paharul de revelion mulțumiții lui Dumnezeu, că va încumetat să nu păcătuiți și să vă murdăriți mîinile de sînge.
În timp ce ați parcurs cu ochiul rîndurile acestea, au mai trecut cîteva minute ale acestui an. Vor trece și celelalte și va veni ziua cu miros de cetină, cînd ne va chema pe la ferestre un zurgălău cu plînsul vechi ca o litanie și nou ca istoria pe care o trăim. Ne vom lipi ferbinte fruntea de sticla înflorită alb și vom vorbi tăcînd: «A mai trecut un an».
La anul și la mulți ani!
Sursă: Tighina, Nr. 40, 27 decembrie 1991, pagina 2, coloanele —.
