Multe gafe ale liberalilor ne-au trecut pe dinainte de la 1989 încoace. Ultima însă, prin enormitatea ei, întrece orice măsură a bunului simț. Pentru că se atentează la sfânta sfintelor românești — Monarhia. Căci, din istoria noastră de peste două milenii doar de la '47 încoace suntem o pretinsă republică. O republică neconstituțională în fond, ca una ce ne-a fost impusă de o putere străină prin forța armelor. S'o fi cutremurat în mormînt și I.C. Brătianu, protagonistul regalității noastre.
Incontestabil, de-a lungul secolelor civilizația umană a cunoscut regi buni și mai puțin buni. Monarhia însă, ca factor stabilizator al vieții politice și sociale, a fost și rămâne superioară oricăror republici. În acest sens, o dovadă elocventă poate fi și Spania post-franchistă.
Noi, românii, nu putem fi decît mândri de așa predecesori ca Burebista, Traian, Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Grigore Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand și atâția alții.
Or, după această aureolă românească de domnitori și regi, a propune Nepotului unuia dintre cei mai iluștri întregitori de țară să devină din Rege constituțional un posibil Președinte, să zicem, ca Iliescu sau oricare altul, nu înseamnă nimic altceva decât un sacrilegiu impardonabil.
Este adevărat că «Pro Basarabia și Bucovina» l-a propus pentru această funcție pe dl Mircea Druc. Am fost însă ferm convinși că sub legislatura dumnealui țara ar reveni la forma monarhică de guvernământ. Lucru pe care i l-am comunicat M. S. Regelui Mihai în cadrul audienței pe care mi-a acordat-o la Paris în Mai anul curent.
O revenire, deci, la ceea ce sântem decând lumea!... O revenire ce ar putea fi deja în puterea electoratului și aleșilor săi de la 27 Septembrie viitor.
15 August 1992
Sursă: Țara, Nr. 35 (105), 25 august 1992, pagina 1, coloanele —.
