Delegația bălțeană nu a plecat la Tiraspol la 2 octombrie, precum se preconiza pentru a sărbători ziua orașului. Inițial invitația a fost acceptată, dar au survenit reestimări de situație. Plecarea delegației bălțene la Tiraspol ar putea fi interpretată drept afiliere la separatism, își prevenea colegii consilierul Anatolie Răcilă. Acum d-lui are de suportat presiuni din partea unor deputați.
La 25 septembrie, cînd la ședința ordinară a consilierilor bălțeni se acceptase prin votare plecarea la Tiraspol cu prilejul omagierii acestui oraș suvorovist, dl Răcilă, directorul teatrului Național «V. Alecsandri», și-a exprimat protestul, părăsind sala de ședințe. 3 zile mai tîrziu, i-a fost strecurată o scrisoare semnată de «grupa deputatov» de o impertinență nemaipomenită. «Domnul artist! Pridnestrovie est i budet, i serdța nași budut s nei, scriu răuvoitorii anonimi. Slava bogu, cito nașlis smelie liudi v Tiraspole i drughih ugolkah stranî, cotorie sumeli protivopostavit moldavskomu voinstvennomu naționalizmu svoiu reșimost ostatisea svobodnîmi liudimi. Eto v nașem bolote (este vizat toponimul Bălți - n.n.) do pori do vremeni (sic!) luidi doljnî ustupati medlennomu pronicnoveniiu naționalizma. No ruminizații zdes mî ne dopustim».
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 8 octombrie 1992, pagina 1, coloanele —.
