În grădina lui Ion,
Cea din Slobozia,
Cîntă un broscoi afon
Și cu el în unison,
Dezbrăcat de pantalon,
Cîntă ca pe mai de Don
Un cazac: «Eu sînt Rusia!»
Alt cazac, în beci de-acum,
Fluturînd cu sabia,
Amenință ca și cum
Românul de peste drum,
Care are vin mai bun,
Dar se-aruncă-n foc, nebun,
Pentru Basarabia.
Unde sînt? De unde vin?
Nu din latinie?
În Moldova mea străin,
Rătăcit și pelerin,
N-am moșie, n-am destin,
Beau pelin, mănînc pelin...
Maică Românie!
Ce să fac și cum să fac
Întru izbăvire?
Burebista n-a fost dac?
Pecineg a fost, vareag?
Scit răsăritean? Cazac?
Și Traian — roman sărac,
Bătăios din fire?
Nu! Și iarăși nu! Minciuni!
Dacii și romanii
Sînt preabunii mei străbuni,
Sînt vitejii mei străbuni,
Sînt cinstiții mei străbuni...
De la ei îmi număr anii!
Iar acum... Din nou mă dor
Apele și lutul:
Noi sîntem sau nu popor?
Hoardele cazace vor
Să pierim, muncind de zor
În sclavie, pe ogor,
Să uităm trecutul.
Vor. Dar pună-și pofta-n cui:
Ștefan mai trăiește.
Fulgeră sabia lui
În apusul soarelui,
Ca pe vremea turcului...
Glasul Demiurgului:
— Luptă... strămoșește!
Vom lupta-lupta-lupta,
De la mic — la mare:
Una este Patria,
Sfîntă este Patria,
Și nicicînd o vom ceda:
Libertatea-i luptă grea,
Dar și sărbătoare!
Hai, cazace, pleacă, zic,
Pleacă din Moldova!
Moldoveanu-i om voinic,
Moldoveanul nu-i pitic,
Moldoveanul nu-i furnic,
Nu-i nici neam de bolșevic
Și nu-l cheamă Vova!
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 51 (17921), 11 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
