PPresa 90-92Газетный архивНазад к 29 марта 1992
Поиск по архиву⌘K
Молдова Суверанэ№ 44 (17914) · Стр. 1 · Колонки —

Сообщить о проблеме

О статье ««Eu îmi apăr sărăcia...»»

Что вы хотите сделать?

«Eu îmi apăr sărăcia...»

Рубрика Transnistria, lacrima mea

Оригинальный текст · Читать перевод

Текст статьи

Dacă sînt refugiați — sînt și ocupanți!

La primăria din Slobozia-Dușca am intrat pe la orele 14.

— De fapt, primarul trebuie să se afle aici, parcă-și cerea scuze de la noi femeia de serviciu, însă abia, sărmana, a plecat să ia prînzul.

Știam și noi, că dna L. Podgurschi, primarul, în zilele acestea pline de groază rar cînd dă pe acasă. Deci n-am încercat s-o căutăm, ci am întrebat interlocutoarea, unde putem întîlni o familie de refugiați.

— Doamne, unde vreți, tot satul e plin de ei, sărmanii, i-a fost răspunsul. Duceți-vă măcar și la Olga Burlacu, intendent la grădinița de copii. În casa ei s-au oprit 3 familii de peste Nistru, din Coșnița.

Și iată-ne în familia Olgăi Burlacu, care împreună cu fiul Veaceslav, proaspăt absolvent al școlii de medicină, și fiica Veronica, lucrătoare la atelierul Asociației invalizilor, a cazat 3 mame cu mulți copii... Dna Taran Raisa a trecut Nistrul, sărutîndu-și la despărțire soțul Valeriu, șofer la fabrica de conserve din Coșnița, cu un copilaș de un an de zile în brațe, înconjurată de ceilalți patru copilași.

Vînzătoarea Galina Rebeja s-a refugiat cu doi copii. Soțul ei, Anatolie, lăcătuș la aceeași fabrică, la fel a rămas cu arma în mînă să-și apere casa natală. Cea de-a treia mamă, Parascovia Mamulat, a intrat în casa Olgăi Burlacu cu trei copii. A dovedit să-și ia în geantă niște pelinci, căci e pe cale să nască. Feciorul ei mai mare, Ghenadie, auzind ce se face acasă, a venit într-un suflet de la Odesa, unde-și face armata, și a rămas în Coșnița alături de taică-său.

— Au rămas în sat toți bărbații moldoveni, povestesc cu lacrimi în ochi aceste femei bătute de soartă. Nici bătrînii n-au dorit să-și lepede vatra la apusul vieții. Ei povestesc, că nici jandarmii români, nici fasciștii nu s-au comportat pe vremuri așa cum se comportă acum gardiștii și kazacii ruși. Maică-măiculiță! Treceau cu mașinile pe de-a dreptul, răsturnînd gardurile, luau de la oameni vin și orătănii, intrau în magazin, luîndu-și pîine, rachiu și țigări, fără a se uita la biata vînzătoare, adică fără a plăti. «Ce căutați la noi?», îi întrebam. «Mî prișli vas zașcișciatî» — ne răspundeau, duhnind a băutură. «De cine, mă rog?» — «Ot rumân».

(Sfîrșit în pag. 3).

În imagini: pe acești refugiați din Coșnița i-a găzduit dna Olga Burlacu din Slobozia Dușca; apărătorii integrității Republicii Moldova. Fotografii de V. Zamșa și de S. Voronin.

Источник: Молдова Суверанэ, № 44 (17914), 29 марта 1992, стр. 1, колонки —.

Отправить правку

0 правок к ««Eu îmi apăr sărăcia...»». Редактор проверит их до того, как они появятся на сайте.

Напишем, когда правку проверят.

Эта статья · с.1