— Sînteți primul în lista semnatarilor declarației unui grup de combatanți de pe capul de pod Cocieri...
— Mai întîi vreau să menționez că autorul susnumitei declarații nu sînt eu, ci sînt combatanții înșiși, care, într-un moment de răgaz, analizînd situația creată în republică, au dorit să-și exprime opiniile și sugestiile lor într-un document oficial care ar atrage atenția autorităților și opiniei publice asupra stării de spirit care domină în tranșee.
— Și care este starea de spirit în tranșee?
— Pînă mai ieri se credea că sîngele vărsat în tranșeele din stînga și din dreapta Nistrului e un sacrificiu pentru demnitatea neamului. Însă după evenimentele din ultimul timp de la Chișinău, tot mai mulți ostași și voluntari își dau seama că în spatele nostru are loc o trădare. Rezultă că cineva luptă punîndu-și viața în pericol, iar altul, nestingherit, profită de aceasta.
— Ce aveți în vedere?
— În primul rînd, toată lumea știe că la Chișinău are loc acum un puci, asemănător cu cel de la Moscova din august 1991, avînd doar o altă formă, rădăcinile fiind aceleași — clica bolșevică sub masca agrarienilor din parlament profitînd de starea excepțională, de haosul creat în urma acestui război, agrarienii, practic, au comis o lovitură de stat prin instaurarea la putere a lui Sangheli, prin demiterea din funcție a lui Costaș, Plugaru... Exact așa cum a fost înlăturat Mircea Druc. Ne dăm prea bine seama că nici președintele Snegur nu mai poate rezista în fața acestei clici mafiotice și corupte... Scopul acestui război declanșat a fost atins. Războiul a fost și este pentru cineva un pretext. Pe seama sutelor de morți — copii, femei, bătrîni, ostași și voluntari, ei vor merge mai departe, la privatizarea averii naționale, și sîntem siguri că pînă la urmă ei vor vinde și Transnistria...
— Nu credeți că e prea gravă învinuirea?
— Deloc. Pînă astăzi stăm în tranșeele săpate în luna martie. De mai multe ori am încercat să declanșăm o ofensivă decisivă împotriva bandelor smirnoviste, în luna mai am pătruns chiar pînă în inima Dubăsarilor, însă am primit ordin de retragere. Aceasta înseamnă că cineva a fost și este cointeresat ca războiul și haosul să continue atîta timp cît puterea mafiotică, foștii nomenclaturiști, își vor face mendrele pînă la capăt.
— Cum explicați penultimul punct al declarației în care vă asumați răspunderea de a pune capăt corupției ce bîntuie la Chișinău?
— Ostașii și voluntarii s-au săturat pînă în gît de tranșee și de politica parlamentului de la Chișinău. Credem că nici cea mai înapoiată țară din lume nu are o asemenea conducere. Ajunge! Ne-am săturat!
— Acesta e doar punctul dumneavoastră de vedere?
— Nu. Este al tuturor semnatarilor acestei declarații.
— Nu credeți că «Țara» ar putea să nu apară marți?
— «Țara» este unica publicație care a acceptat publicarea integrală a «Declarației» noastre. Și noi o vom apăra.
Sursă: Țara, Nr. 30 (100), 21 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
