(Sfîrșit. Începutul vezi în nr.nr. din 13 și 15 august a. c.)
Curînd el a fost dus la Valerii Gratov, șeful serviciului de securitate al Președintelui. Acolo Kostenko a declarat din nou că el trebuie să fie imediat eliberat, deoarece i-a fost garantată trecerea și a fost creat în mod special «culoarul». Gratov însă care colecta demult informații despre comandantul de batalion avea să-i pună o serie de întrebări. Bunăoară, despre faptul cum Kostenko aproviziona cu arme grupările criminale; cine se ocupa cu transportarea armelor în direcția Moscovei și cui erau ele destinate (conform datelor de care dispune Bergman, numai de la depozitele armatei a 14-a în mîinile lui Kostenko au nimerit 1380 de pistoale automate).
Gratov n-a reușit să pună toate întrebările pe care le avea de pus, deoarece la el a venit șeful direcției orășenești a afacerilor interne Bogdanov și a cerut ca I. Kostenko să-i fie transmis lui. Această cerere a fost confirmată de procurorul republicii. La orele 16 și 30 de minute Kostenko a fost transportat la izolatorul orășenesc de anchetă penală, unde s-a pomenit într-o celulă din vecinătatea... Tatianei Pitcenko. La ora 2 de noapte la secția orășenească a sosit un grup cu destinație specială și din ordinul lui Bogdanov Kostenko a fost transmis acestui grup. Fapt despre care atît procurorul republicii, cît și anchetatorul penal Berkun, care ieșise din ilegalitate și care cerceta cazul respectiv, au aflat abia dimineață. Procurorul indignat i-a trimis generalului Lebedi o scrisoare în care scria: «Acțiunile întreprinse de D-voastră, privind transferarea lui Kostenko I. A., arestat de procuratura Republicii Moldovenești Nistrene, în alt loc de detenție le calific drept o gravă încălcare a legii, adică nimeni nu are dreptul să dea anumite dispoziții cu privire la deținutul aflat sub anchetă, în afară de anchetatorul penal care cercetează cazul. Vă rog ca pînă la orele 12 ale zilei de 17 iulie 1992 Kostenko să fie restituit la izolatorul de anchetă penală al secției orășenești Tiraspol a afacerilor interne. Dacă el nu va fi restituit la izolatorul de anchetă penală, voi fi nevoit să mă adresez Procurorului general al republicii».
Generalul Lebedi n-a răspuns procurorului Lucik.
Concomitent procurorul a cerut consimțămîntul conducerii republicii de a-l destitui și de a-l pune sub urmărire penală pe șeful secției orășenești a afacerilor interne Bogdanov.
Peste o zi însă, în apropiere de satul Vladimirovca, va fi găsită mașina arzîndă de marca «UAZ» cu numerele de circulație 54—26 AP aparținînd statului major al armatei a 14-a. Pe scaunul din spate se aflau rămășițele unui cadavru care de asemenea continua să ardă, pe el mai puteau fi sesizate petice nearse din uniforma militară, capul îi era acoperit cu o glugă, ce mai păstraseră fire de păr tunse scurt la spate și de culoare șaten închis. Palmele de la mîini lipseau.
Procesul-verbal al cercetării la fața locului este întocmit de un grup operativ în mod vădit neglijent, datorită căruia fapt un mare număr de chestiuni rămîn mai tîrziu fără răspuns.
Direcția securității va declara: Kostenko a pierit. Anchetatorul penal Berkun, luînd în primire ce mai rămăsese de la persoana de pe scaunul din spate, va înclina să spună că acesta era totuși Kostenko, dar va expedia, pentru exactitate, capul în vederea identificării experților medico-judiciari de la Odesa, punînd totodată în fața lor și chestiunea, a fost el viu pînă la incendierea mașinii.
Gardiștii lui Kostenko, care au văzut mașina arsă, și Valerii Gratov mi-au spus că n-au putut să-l recunoască pe comandantul de batalion în persoana bărbatului carbonizat.
Seara a venit la șeful secției de securitate a republicii Vadim Șevțov și i-am relatat toate versiunile posibile despre destinul lui Kostenko, rugîndu-l să le comenteze. Pînă și cele mai neverosimile. Despre faptul că el a fost una dintre acele terțe forțe pe care le dirija conducerea republicii, destabilizînd situația, punînd-o într-o stare excepțională și silind Rusia să întreprindă acțiuni energice și s-o recunoască de facto... Sau despre faptul că în spatele lui se afla generalitatea armatei ruse, care luptase în Afganistan, cimentată în frăția afgană și care visa la instituirea ordinei, prevenind o vărsare mare de sînge printr-o vărsare mică de sînge... Sau despre faptul că serviciul de securitate împreună cu armata l-a capturat pe comandantul de batalion ca fiind un martor periculos, cu ajutorul căruia s-ar fi putut exercita presiune în direcția necesară asupra conducerii corupte și legate de Kostenko a republicii...
Șevțov lua în derîdere toate versiunile pe care i le-am expus. Plimbîndu-se prin cabinetul său mic, el îmi explica pe un ton iritat că totul este foarte simplu și că nimic nu trebuie de născocit. Kostenko a fost o pușlama obișnuită, care nimerise întîmplător la putere. Afară de aceasta, el era agent de influență al serviciului de securitate al Moldovei. Nu poate fi vorba de nici un fel de legătură cu generalii ruși. Mai înainte n-a putut fi arestat, deoarece în subordonarea lui Șevcenko se aflau numai patru oameni. Afară de aceasta, s-a așteptat sosirea unui moment potrivit pentru a evita victimele de prisos. Nu i-au fost create nici un fel de «culoare», el a plecat, pur și simplu, întîmplător. S-a hotărît să fie dus de la izolatorul de anchetă penală din inițiativa lui proprie, a lui Șevțov, deoarece s-a primit o informație, conform căreia în timpul nopții se va face încercarea de a-l elibera sau de a-l omorî pe Kostenko. A fost sunat Bogdanov, acela a dat ordin, l-a rugat pe Lebedi să-i pună la dispoziție un detașament cu destinație specială — i s-a pus. Nu s-a reușit ca procurorul să fie pus la curent despre aceasta, dar cred că el n-ar fi fost contra. A doua zi un tînăr lucrător al detașamentului operativ a hotărît să dea dovadă de inițiativă și, verificînd depozițiile lui Kostenko despre un depozit de arme clandestin, a plecat de urgență la locul indicat, fără a lua o mașină de însoțire. Nimerind într-o ambuscadă, membrii detașamentului operativ au fost răniți, ei au fost într-adevăr expediați la Moscova. Kostenko a pierit. Într-adevăr Kostenko.
N-am încercat să combat versiunea șefului direcției de securitate, deși ea era nu mai puțin vulnerabilă decît oricare alta. Începînd măcar de la faptul că șeful direcției orășenești a afacerilor interne, fiind sunat de conducătorul unuia dintre serviciile de securitate ale republicii, n-ar fi încercat să-l predea pe un asemenea deținut de o mare importanță, și încă la ora două de noapte, încălcînd totodată toate legile și instrucțiunile existente. Apoi inițiativa ce seamănă cu o prostie a tînărului lucrător al detașamentului operativ, care nu are nimic comun cu cazul penal al lui Kostenko... Avionul de noapte spre Moscova, în timp ce atît la Tiraspol, cît și la Odesa există spitale militare minunate...
Îmi reamintesc convorbirea pe care am avut-o cu președintele republicii I. Smirnov. Ca răspuns la întrebarea pusă de mine privitor la forța a treia din zona conflictului el a spus că din partea Transnistriei ea nu există. Ea există numai din partea Moldovei. De acum înainte totul va depinde, în pofida forței a treia sau a altor forțe, de forțele pacificatoare: «Țin să mulțumesc foarte mult Rusiei, deși trebuie să subliniez că în acest caz Kozîrev n-a făcut nimic. O spunem direct, tratativele la nivelul miniștrilor afacerilor externe n-au dat rezultate, iar dacă vreți, ele au subminat încă o dată încrederea locuitorilor din Bender atunci cînd s-a constatat că se poate ceva de realizat. De ce? Pentru că n-au fost introduse, așa cum am rugat noi, armata a 14-a, forțele pacifiste. Lucrul acesta l-a făcut aparatul lui Ruțkoi, deoarece noi am lucrat împreună cu ei, și de aceea îi sînt de asemenea recunoscător. Deocamdată nu există altă cale de stabilizare a situației și de a impune Moldova să renunțe la aplicarea forței. Pare a fi paradoxal, însă logic — forța poate fi oprită numai prin forță. Pronosticul nostru s-a dovedit a fi just: dacă aceste forțe ar fi fost introduse mai înainte, puteau să nu se înregistreze asemenea pierderi.
În legătură cu chestiunea lui Kostenko și cu zvonurile despre protejarea lui, președintele Smirnov mi-a spus: «Atunci cînd procuratura a raportat că el a săvîrșit o serie de încălcări, nu putea fi înlăturat, înainte de a asigura ceea ce a putut să facă armata a 14-a. Adică el n-a putut fi arestat cum trebuie din motive pur politice, nefiind asigurat cu un sprijin de forță... Consider că s-a procedat foarte just. Din păcate, atunci cînd armata a 14-a l-a condus și el a indicat locul unde era ceva tăinuit s-a produs acest incident. Aceste chestiuni nu țin de competența mea, adresați-vă generalului Lebedi. Eu, în funcția mea de președinte, trebuie să mă călăuzesc numai de ancheta oficială, și numai după ce se vor încheia procesul de judecată vom putea spune dacă acest om a fost criminal sau nu. Ce s-a produs? Am stat de vorbă cu comandantul, și după cum mi-a explicat el vă explic și eu dumneavoastră. De altfel, atunci cînd el a fost încercuit în școală a venit la mine Harcenko, declarîndu-mi că Kostenko insistă ca președintele să-i asigure trecerea. Eu i-am răspuns: președintele nu asigură trecere criminalilor».
«...Și cadavrul tău va pluti pe Nistru...»
Seara am fost sunat în numărul meu de la hotel și o voce bărbătească calmă a rostit destul de politicos următoarele cuvinte: «Scrieți articole despre altceva, renunțați la acest caz: oamenii au obosit cu totul, sînt iritați... Pot să vă împuște, să vă arunce cadavrul în Nistru, la ce vă trebuie să aveți neplăceri?»
Care dintre părți a avut atîta grijă de mine, n-am înțeles. A doua zi am cerut totuși o mașină de la persoana în care aveam cea mai mare încredere și, fixînd în diferite locuri încă cîteva întîlniri, am plecat din oraș în taină, cerîndu-mi în gînd scuze celor care nu m-au așteptat pînă la capăt. Consider că mai curînd au glumit cu mine. Gratov și oamenii lui au fost amenințați în mod serios — să nu-și bage nasul unde nu le fierbe oala. Doi lucrători s-au văzut nevoiți să se concedieze și să plece (din serviciul pazei președintelui). L-au amenințat și continuă să-l amenințe pe Berkun. Cine? Aș vrea să știu și eu. Poate că Kasapciuk, Bolgarin, Maslovski... care dau bir cu fugiții? E puțin probabil. Dar că fapta reprobabilă a comandantului de batalion Kostenko mulți ar vrea să fie dată cît mai repede uitării, este absolut evident. Iată de ce atunci cînd m-am întîlnit cu generalul Lebedi n-am dat ascultare sfatului președintelui Smirnov și n-am mai pus nici un fel de întrebări. Cu atît mai mult că înainte de întîlnire o persoană destul de bine informată din anturajul generalului mi-a spus: «Lebedi nu vă va spune nimic, pentru că nu poate să vă spună. Urmele duc la Moscova, acolo căutați-le».
Întorcîndu-mă la Moscova și frunzărind în avion carnetul de notițe, eu am citit și am subliniat cuvintele primarului orașului Bender Kogut, rostite de el în cabinetul său gol din clădirea semidistrusă a consiliului municipal: consider că noi toți sîntem antrenați într-un joc politic murdar și de mari proporții».
(«Isvestia» din 8 august 1992).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 18 august 1992, pagina 4, coloanele —.
