Domnul Mircea Ion Snegur, Președintele Republicii Moldova, a efectuat duminică o vizită la Suceava pentru a participa la manifestările prilejuite de aniversarea a 535 ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare.
Imediat după sosire, dl Snegur, împreună cu persoanele oficiale care îl însoțeau, a asistat la sfînta liturghie, oficiată de un sobor de ierarhi și preoți din Moldova și Bucovina istorică la paraclisul fostei cetăți de scaun.
La încheierea sfintei liturghii, dl Mircea Snegur s-a adresat credincioșilor prezenți — unii dintre ei veniți din nordul Bucovinei și din Republica Moldova, cu următoarele cuvinte:
«Stimați suceveni și oaspeți ai cetății de scaun a marelui Ștefan,
Încă în februarie anul trecut, cînd am fost prima dată pe aceste meleaguri de mare și nepieritoare semnificație istorică, am promis că numaidecît voi reveni la Suceava, la Putna, unde la văzduhul, și piatra, și lumina cerului ne cheamă mereu pe noi, moldovenii, să ne închinăm izvoarelor devenirii noastre. Acasă, dincolo de Prut, astăzi ne împresoară poveri dintre cele mai grele. Venind aici, la Dumneavoastră, nu le-am lăsat la Chișinău. Port cu mine, zi și noapte, poverile răscrucii la care ne aflam, fiind sigur că vom învinge.
Ferma convingere a poporului Republicii Moldova că își va cuceri neapărat dreptul la libertate, la democrație și prosperare este alimentată de aceleași sacre rădăcini din care a luat ființă și s-a manifestat plenar timp de jumătate de secol nestăvilita năzuință a lui Ștefan cel Mare de a asigura independența statului moldovenesc.
Dacă stăm să ne gîndim mai bine, epoca lui Ștefan cel Mare, care acum 535 de ani a urcat la Suceava pe tronul Moldovei, are mari tangențe cu situația de azi a neamului nostru. Prin aprigile lupte pe multiple planuri, prin necesitatea corelării programului de guvernămînt cu realitățile interne și externe și chiar sub presiunea acestora ca, epoca lui Ștefan cel Mare, se aseamănă mult cu timpurile pe care le trăim noi. Exemplul domniei lui Ștefan cel Mare ne întărește convingerea că nici un imperiu nu ne va asimila, nu ne va distruge ca neam. Zadarnice sînt și opintelile agonice ale rămășițelor imperiului sovietic de a ne întoarce sub flamurile marșului falnic spre nimic. Sînt convins că dacă ne vom ajuta ca frații, dacă — vorba mea mai veche — ne vom ține
(Sfîrșit în pag. 3).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 52 (17922), 14 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
