Ieri, la redacția ziarului «Trud» a sosit un grup de refugiați din Tiraspol. Situația în această regiune e cunoscută cred că de toți. De aceea publicăm cu unele omisiuni scrisoarea pe care ne-au lăsat-o. Fără comentariu.
Măicuță, Rusie! Îți scriu copilașii tăi, pe care soarta i-a împrăștiat prin toate fostele republici sovietice. Că mulți mai sîntem noi! Numai ruși — 25 mln, iar de tot — peste 60 mln. Și nu-ți scriem de viață bună. Că iar curge sînge de oameni nevinovați, noi nu dorim războaie și conflicte, vrem să trăim pașnic și să lucrăm, să nu avem teamă pentru viața copiilor noștri.
Sîntem prigoniți astăzi, ne gonesc de pe pămîntul unde am trăit decenii la rînd. Și odată ce în țară sînt refugiați, al căror număr sporește, adă-ți aminte de noi, Rusie!..
Măicuță Rusie! Adă-ți aminte de noi. Amintiți-vă de noi, deputaților la cel de al VI-lea congres. Adoptați, în sfîrșit, legea cu privire la refugiați! Doar noi existăm și e nevoie de careva garanții a drepturilor noastre... Nu ne trăda, Rusie! Căci noi niciodată nu te-am trădat.
Colegii de la «Trud», dorind să pară imparțiali, au publicat scrisoarea în nr. din 28 martie fără comentariu. E o practică destul de răspîndită în ziarele sovietice. Dar în cazul dat, întrucît scrisoarea nu le-a parvenit prin poștă, ci a fost lăsată la redacție, se iscă cîteva întrebări către autorii răvașului:
Dacă refugiații ar fi din Chișinău sau din alt oraș de pe malul drept, unde acționează legile Republicii Moldova, apoi situația ar fi clară. Dar dacă ei sînt din Tiraspol, unde «neobositul luptător» pentru drepturile populației rusofone Smirnov a anulat aceste legi, atunci de la cine au fugit ei?
Dacă Rusia nu pretinde a fi succesoarea imperiului sovietic, atunci de ce trebuie să-și asume sarcina de a protecta interesele milioanelor de oameni de toate naționalitățile, care trăiesc dincolo de hotarele statului concetățenilor?
Dacă Rusia trebuie să apere interesele rușilor în toate statele C.S.I., fiindcă rușii întotdeauna au apărat interesele Rusiei în aceste state, atunci cum să-i considerăm cetățeni ai acestor state?
Și ultima întrebare, mai precis — o bănuială. Conform tradiției ce s-a constituit în ultimii ani în Moldova atare scrisori sînt semnate de zeci, sute și chiar mii de oameni. Dar fiindcă scrisoarea nu-i semnată, e normal să ne întrebăm dacă nu cumva e o născocire, suptă din deget la redacție de către luptătorii pentru restabilirea imperiului sub aripioara fratelui celuia mare?
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 13 (104), 7 aprilie 1992, pagina 8, coloanele —.
