SLOBOZIA. (De la corespondentul nostru). Întrebarea din titlu s-a născut, probabil, odată cu nașterea complexului de producere a cărnii de porc din satul Parcani, cînd, neglijîndu-se construcția unei stații de prelucrare a băligarului, întreprinderea s-a transformat într-un focar periculos de boli infecțioase și o eventuală catastrofă ecologică. În loc de cumulator dotat cu tehnică și utilajele necesare procesului de producere a cărnii pe baze industriale, aici e folosită groapa unei foste cariere de extragere a nisipului, în care acum s-a acumulat mai bine de un milion de metri cubi de băligar lichid, gata-gata să rupă barajele și să se reverse în apele bătrînului Nistru, situat doar la 2—3 sute de metri de această groapă periculoasă. De atunci și pînă acum se pune mereu întrebarea, să fie sau să nu mai fie complexul? Au fost făcute mai multe încercări de salvare a situației, dar toate încercările s-au lovit de pereții duri ai birocratismului și indiferenței criminale. În toamna anului trecut asupra complexului s-a abătut o reală primejdie de apariție a ciumei. Masa de bază a animalelor a fost lichidată. Pericolul unei epidemii de masă în toată republica și cerințele insistente ale ecologilor au servit drept argument serios pentru închiderea unor complexe zootehnice, situate pe malurile Nistrului.
Aceasta se referea în primul rînd la complexul din Parcani. Să fie sau să nu mai fie complexul? De data aceasta s-au adunat la sfat toți lucrătorii întreprinderii în frunte cu președintele ei, Mihail Alovațchi, și au ajuns la aceeași concluzie — complexul trebuie să existe. Nemaivăzînd nici o speranță la vreun ajutor în raion, președintele și-a luat toiagul și a pornit prin lume în căutarea sprijinului și ajutorului — finanțe, tehnologii, utilaje, pentru a pune producția pe picior nou și a evita catastrofa ecologică. Colacul de salvare (?) a fost găsit la Moscova în persoana conducătorului unei firme solide, altă dată specializată în tehnologii militare, și a altor sponsori, care s-au angajat să asigure complexul cu tehnologii, utilaje și să finanțeze lucrările de reînzestrare tehnică a întreprinderii. Două milioane de ruble au și fost transferate la contul complexului în acest scop. Se zice că sînt gata și utilajele, care constau dintr-un agregat compact și funcționează după o schemă destul de simplă: prima secție divizează băligarul în fracții dure și lichide, a doua secție prelucrează aceste fracții în apă absolut curată, bună atît pentru irigare, cît și pentru utilizarea repetată în producție, precum și în îngrășăminte organice de preț în stare dură.
Toate acestea par a fi reale. Cîte ceva s-a făcut în această privință. Însuși proiectul a fost aprobat la ședința comisiei permanente a executivului raional și Mihail Alovațchi crede, că dacă totul se va desfășura ca pînă acum, pînă în august curent problema va fi soluționată, unicul lucru, care îl deranjează, constă în piedicile eventuale la hotarele statelor suverane. Și îngrijorarea președintelui nu-i lipsită de temei. Relațiile dintre statele suverane se dezvoltă prin intermediul organelor constituționale de stat, iar ceea ce pune la cale M. Alavațchi în numele republicii fantome transnistrene numaidecît trebuie calificat contrabandă. Cu atît mai mult cu cît pretențiile sponsorilor moscoviți față de cheltuielile făcute nu sînt cunoscute — de ce, adică, mîine-poimîine ei nu s-ar declara stăpîni cu drepturi depline ai acestui complex zootehnic?
Ne temem că și această încercare va avea același destin ca și multe ale încercări de pînă acum de a ameliora situația. În circa 20 de ani de existență complexul n-a realizat încă niciodată capacitatea de proiect de 4,5 mii de tone. Cele mai înalte rezultate au fost obținute în anul 1989, cînd s-a produs 3,5 mii tone de carne. În anul următor s-a obținut 2,7 mii de tone, iar anul trecut — doar 2 mii de tone. Și nu există nici o perspectivă. Acum la întreprindere sînt doar 2 mii de porci, în loc de 11 mii după capacitatea de proiect. În schimb crește cu fiece zi pericolul catastrofei ecologice, iar aceasta ne privește pe toți. De atîta, să nu ne jucăm de-a contrabanda și să soluționăm problemele pe căi legitime.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 83 (17953), 18 iunie 1992, pagina 7, coloanele —.
