Joi, grupul de deputați, condus de dl. Ion Prisăcaru, s-a deplasat din nou la Tiraspol. De data aceasta ei au fost primiți cu cea mai mare amabilitate de vicepreședintele comitetului executiv al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului Maria Ivanovna Iorjeva. Dumneaei i-a informat că în ajun a avut loc o ședință (de data aceasta a unui oarecare prezidiu) la care s-a hotărît a li se permite deputaților poporului din R.S.S. Moldova să viziteze colectivele de muncă. Ba mai mult, Maria Ivanovna a depus destulă străduință pentru a organiza întîlnirile parlamentarilor cu muncitorii. Grupul s-a divizat în echipe și acestea s-au împrăștiat pe la întreprinderi și organizații.
Împreună cu deputații Valerii Krîlov și Gheorghe Ghimpu, cu Victor Grebenșcicov, consultant superior al primului-ministru al R.S.S. Moldova, am fost joi la două uzine: «Elektromaș» și «Kirov», colective mari, care cu un an în urmă printre primele au declanșat grevele împotriva limbii de stat și a grafiei latine, și unde, desigur, activează mulți «patrioți și apărători ai republicii nistrene».
Dialogul a avut loc. Numai că gazdele nu s-au comportat ospitalier și nici binevoitor. De fapt, parlamentarii nici nu-și făceau iluzii. Știau ei că vor fi primiți nu cu flori și aplauze, știau ei că discuțiile în aceste colective nu se vor încheia cu vreo înțelegere reciprocă. Păstrîndu-și calmul, ei au suportat bărbătește toate atacurile și învinuirile, chiar și insultele (cineva i-a declarat lui V. Krîlov: «Tî uje ne russkii!»), străduindu-se să răspundă în măsura posibilităților și competenței la toate întrebările adresate oral și în scris. Întrebări, declarații și cereri însă au fost foarte multe. Întîlnirea la uzina «Kirov», de exemplu, a durat trei ore. Și dacă ar fi să facem o generalizare, apoi se conturează limpede mai multe probleme, considerate la Tiraspol foarte importante.
Aici nu este acceptată limba de stat și, în deosebi, alfabetul latin, care, cică, a făcut ca 80 la sută din populația Moldovei să rămînă analfabetă, iar moldovenilor din Transnistria, în genere, le este străină această grafie și ei niciodată nu vor însuși-o. Concluzia: se cere întoarcerea la alfabetul kirilic.
Completamente este respins Tricolorul, care nu poate fi acceptat nici în cazul imprimării pe el a unei noi steme. În Transnistria, da și în Basarabia, zic separatiștii, sub acest drapel «au fost torturați buneii și părinții noștri». (De parcă sub drapelul roșu al Uniunii R.S.S. n-ar fi fost exterminați, deportați și, pînă mai dăunăzi ținuți în pușcării, zeci de milioane dintre cei mai buni oameni de toate naționalitățile, nu numai din țara noastră, ci și din alte state).
De ce locuitorii Moldovei, care de naționalitate au fost și sînt moldoveni, trebuie să devină români și să vorbească nu limba moldovenească, ci cea română, — se mai întreabă tiraspolenii, adresîndu-le în repetate rînduri această întrebare și deputaților. «Voi vreți să vă uniți cu România, iar noi nu vrem. De aceea am și creat o altă republică moldovenească» — declară ei. Li s-a explicat că nimeni n-are de gînd să se unească cu România, chiar nici Frontul Popular nu-și pune un asemenea scop. Și dacă la congresul II al F.P.M. s-a propus ca R.S.S.M. să se numească altfel — Republica Română Moldova — apoi aceasta n-a fost decît o propunere și încă naivă a unei organizații obștești, propunere pe care membrii parlamentului au respins-o și au condamnat-o din capul locului. Moldova a fost și va rămîne stat suveran în componența noii Uniuni. Mi s-a părut că aceste explicații n-au fost înțelese.
O altă serie de întrebări și pretenții au apărut în legătură cu majorarea prețurilor la țigări și la vin. De ce Guvernul acționează pe ascuns, de ce nimeni nu s-a sfătuit mai întîi cu poporul? — întrebau oamenii. (Într-adevăr, de ce? Sînt sigur, întrebarea aceasta și-o pun nu numai tiraspolenii). Unul dintre vorbitori, referindu-se la majorarea prețurilor, a spus că lucrul acesta s-a făcut cu scopul de a stoarce bani pentru întreținerea armatei naționale și a corpului de zece mii de carabineri. Explicațiile lui Victor Grebenșcicov că alte republici au ridicat de acum prețurile la aceste mărfuri și că sumele de bani ce vor fi obținute suplimentar la noi se vor folosi pentru majorarea salariilor lucrătorilor din sfera învățămîntului și a ocrotirii sănătății, pur și simplu, n-au fost ascultate.
Au răsunat, desigur, și alte declarații, întrebări și cereri ultimative. De exemplu, să demisioneze guvernul și să fie dizolvat parlamentul; să nu fie atinși conducătorii republicii nistrene, în caz contrar vor fi întreprinse acțiuni de rigoare etc.
Multe din pretenții erau pur și simplu inventate: că tiraspolenii sînt forțați să vorbească limba română, că nemoldovenilor le este închisă calea în instituțiile de învățămînt superior și cîte și mai cîte. Un bărbat de la uzina «Kirov» a ajuns să declare că la televizor nu poți privi măcar un film în limba rusă. M-am interesat. La Tiraspol ca și la Chișinău pot fi recepționate ambele programe ale televiziunii centrale.
Și V. Krîlov, și Gh. Ghimpu au depus multă străduință să le explice oamenilor adevărul cu privire la toate aceste probleme, dar, în loc să fie ascultați, ei erau bombardați din toate părțile cu noi și noi pretenții, aducîndu-li-se cele mai diferite învinuiri.
Mi-am făcut impresia că tiraspolenii cu tot dinadinsul nu vor nici un compromis, nici un consens. M-am convins, de asemenea, că asupra lor n-au avut influență nici cuvintele lui M. S. Gorbaciov, ce reflectă atitudinea sa față de dezmembrarea R.S.S. Moldova.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 210–211, 8 septembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
