Timp de trei zile un grup de deputați ai poporului ai R.S.S. Moldova au avut întîlniri cu colective de muncă din raionul Slobozia. Corespondentul nostru a avut o întrevedere cu dl. Valeriu Matei, conducătorul grupului, membru al Prezidiului Sovietului Suprem al republicii, scriitor.
— Dl. Valeriu Matei, situația social-politică din raioanele din stînga Nistrului s-a tensionat și mai mult după proclamarea așa-zisei republici nistrene. Ce impresii v-au lăsat întîlnirile din acest raion?
— Grupul nostru de deputați a avut întîlniri cu populația la întreprinderea intergospodărească pentru producerea fructelor «Pamiati Ilîciu», la Caragași, la Slobozia. La Krasnaia ne-am întîlnit cu lucrătorii fabricii de conserve. Reprezentanții noștri au mai fost la Corotna, la Nezavertailovca, la Pervomaisc și în alte localități, ne-am întîlnit cu intelectualitatea de la sate. În majoritatea cazurilor ne-am convins că oamenii înțeleg just problemele existente. În orice caz, în colectivele, în care am fost personal, oamenii numai la început erau prea agresivi. Iar după o discuție de o oră-două lucrurile începeau să se clarifice și ascultătorii își schimbau diametral opiniile. M-am ciocnit și de faptul că foarte mulți nu știu ce s-a întîmplat, ce fel de republici au fost formate, mai ales la întîlnirile din cîmp au auzit ceva despre autonomie, dar ce republică, cine a proclamat-o, cînd și unde, cine o conduce — oamenii nu știu.
La fabrica de conserve, la alte întreprinderi industriale, firește, oamenii cunoșteau mai multe, fiindcă acolo erau și unii participanți la congresul cu pricina. Ei ne adresau multe întrebări, iar noi le-am explicat ce înseamnă acest act din punct de vedere juridic, politic și economic. Și chiar liderii, care veniseră de la O.S.T.C. la fabrica din Krasnoie, pînă la urmă au ajuns să înțeleagă că nu s-a procedat corect și că republica lor n-are nici un temei juridic. Trebuie să spunem că nu-i ușor de lucrat cu oamenii, deoarece O.S.T.C. a desfășurat aici, timp de peste doi ani, un masiv lucru propagandistic, folosind stațiile locale de radio, organele de presă — gazeta «Dnestrovskaia pravda», foile volante, — dar argumentele lor se risipeau ușor la primele noastre explicații. Separatiștii au răspîndit foarte multe zvonuri din cele mai bizare despre hotărîrile parlamentului, despre ceea ce se petrece acum în republică.
— Ce mijloace, ce rezerve credeți că ar trebui aplicate acum de urgență pentru a scoate oamenii aceștia, moldoveni și nu numai, din stînga Nistrului, din eroarea în care s-au pomenit?
— Cred că ar trebui, în primul rînd, să continuăm întîlnirile, să mai aducem și grupuri de artiști, savanți, alți oameni de cultură. Paralel însă ar trebui să edităm unul-două ziare speciale în limba noastră, dar cu grafie chirilică, precum și în limba rusă, destinate acestor raioane, să edităm broșuri asupra problemelor celor mai importante: o broșură, să zicem, — totul despre Tricolor, alta — totul despre alfabetul latin și istoria noastră, cu documente, fotografii ș. a. m. d., ca lumea să se poată convinge de realitatea existentă. Cred că va fi înfăptuită și intenția Parlamentului și a Guvernului cu privire la publicarea datelor despre economia noastră națională, despre repartizarea bunurilor materiale pe raioane, pentru că multe din produsele de primă necesitate nu ajung la destinatar. În această ordine de idei trebuie să concretizăm la care baze se adună bunurile produse, cine și unde le repartizează, fiindcă cele mai multe probleme abordate la întîlniri poartă un caracter economic. Și dacă e să judecăm la rece, chiar și formarea acestei republici nu are la bază Tricolorul, alfabetul latin sau declarația despre suveranitate, ci cu totul altceva.
— Face impresia că înseși separatiștii de la Tiraspol n-au proclamat în serios așa-numita republică nistreană, ci mai mult în scop de propagandă pentru a complica situația în care s-au pomenit oamenii de aici și de a-și realiza scopuri meschine.
— Firește, este și un scop de propagandă, dar este și o încercare de a apăra anumite interese, ca să le zic așa, de grup și să nu le zic de mafie, o încercare de a camufla anumite lucruri. Pentru că în îndărătul acestor lideri stau anumite forțe din economia de aici, precum și de la centru, care provoacă aceleași procese nu numai la noi, dar și în Federația Rusă, în Gruzia, în alte părți. Și trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Între altele, la recenta sesiune extraordinară s-a dat citire unor documente, unor procese-verbale ale unor întîlniri ale liderilor de la Tiraspol, susținute la Moscova cu unii lideri de acolo, care simt că le fuge pămîntul de sub picioare și-și pierd posturile. Căci acest imens aparat birocratic mai continuă să ducă o politică de dictat, politică ce s-a compromis în întreaga țară. Scenariul e unul și același și la Tiraspol, și la Comrat.
— Sînt dirijați de aceeași mînă...
— Aceeași mînă lucrează, chiar și frazele sînt aceleași. Astăzi, în timpul ce ne aflam în localitățile raionului, pe urmele noastre veneau persoane în limuzine «Toiota». Mă întreb: oare n-au oamenii de lucru, e necesar să se consume atîta benzină? Sînt cam unele și aceleași persoane, adică sînt echipe speciale, formate și dirijate de la Tiraspol pentru a duce propagandă. Dar n-au ajuns ei chiar peste tot. Lucrul e îmbucurător, pentru că lumea a început să înțeleagă că este indusă în eroare, tot așa ca și la fel de fel de referendumuri.
— Vă mulțumesc.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 210–211, 8 septembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
