Mult stimați compatrioți!
Nu știu dacă există undeva un popor mai hărțuit de soartă și mai supus cruntelor încercări de-a lungul istoriei milenare decît neamul nostru, care din moși-strămoși și-a plămădit existența, doina, limba pe cele două maluri ale srtăbunului Nistru. Iată că și acum, la sfîrșitul acestui secol modern, din nou ne este pusă la încercare demnitatea și credința în bine, în omenie, înțelepciune.
Astăzi, cînd ne aflăm la primii pași pe calea construirii statului moldovenesc suveran, iarăși ne-am pomenit cu Nistrul înlăcrimat. Tristețea bătrînului rîu este oglinda tristeții noastre pentru faptul că anumite forțe vor să ne distrame pămîntul, ni-l vor fărîmițat, ca apoi să încerce din nou să ne dicteze.
Să nu uităm, că Moldovioara noastră a fost deja împărțită cu forța de către acei, care acum se află la groapa de gunoi a istoriei. Tot acolo le este locul și ucenicilor lor, care din anumite interese încearcă și astăzi să croiască harta Moldovei.
Știm cu toții, care-i situația reală la ora actuală în raioanele și localitățile din stînga Nistrului. Știm și cine-s acei, care vor să ne răpească pămîntul, să ne umilească, să ne înjosească. Știm, de asemenea, că această situație n-a apărut de ieri, ori de astăzi. Rădăcinile ei sînt mult mai adînci. Populația din Transnistria prima din neamul nostru a fost trecută prin mașina stalinistă a colectivizării forțate, a represiunilor și deportărilor. Iar mai apoi, după 1940, această mașină a fost pusă în funcțiune și în dreapta Nistrului.
Sistemul administrativ-de comandă a promovat o politică antimoldovenească pe parcursul a multor decenii, făcînd totul ca să șteargă din memoria oamenilor istoria, să ponegrească cultura, să înjosească și să strîmtoreze limba poporului băștinaș. Aici, desigur, am în vedere dispariția și a școlilor ucrainene, și ale altor conlocuitori.
Ani de-a rîndul și-au făcut mendrele personale și politice fel de fel de «lideri» care au împînzit acest pămînt, asigurîndu-și fotolii moi, speculînd și vehiculînd cu lozincile frăției de popoare, prieteniei și internaționalismului. Iar atunci, cînd poporul a început să-și revendice drepturile istorice la limbă, scris, obiceiuri, cultură, acești pseudointernaționaliști și pseudopatrioți, văzînd că pierd încrederea și scaunul de sub ei, au pus în funcțiune cunoscuta tactică: «dezbină și stăpînește», încercînd să ne împingă spre un război civil.
Poporul nostru e gata oricînd să dea ripostă cuvenită acestor acțiuni vitrege. E adevărat, moldovenii, găgăuzii, ucrainenii, rușii, evreii, bulgarii au interese etnice proprii. Dar au, totodată, un interes comun, un interes suprem — păstrarea integrității teritoriale moștenite de la străbuni, păstrarea liniștii sociale și a bunei înțelegeri. Istoria acestui pămînt nu cunoaște ciocniri interetnice, deoarece noi, băștinașii, am trăit și, cred, vom trăi și de acum înainte ca frații cu acei care ne-au înțeles, ne-au susținut aspirațiile sfinte, cu acei care vor să contribuie la prosperarea Statului suveran Moldav.
Nedreptatea și fărădelegile vor fi oprite. Actuala conducere a republicii a primit mandatul de încredere de la popor în condiții noi, democratice. Ea este și va fi una cu poporul, făcînd totul pentru adevărata lui prosperare.
Un act cu adevărat istoric, pentru destinele poporului, este Declarația cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova, adoptată de Sovietul Suprem la 23 iunie 1990.
Suveranitatea Moldovei își găsește expresia în două aspecte principiale: intern și extern. În aspect intern suveranitatea Statului Moldovenesc înseamnă independența Parlamentului ca organ suprem de stat. El este împuternicit să stabilească în societate norme de drept unic, să determine competența juridică a organelor de stat, administrative și a organizațiilor obștești, să investească cu drepturi și îndatoriri persoanele de răspundere etc.
În aspect extern suveranitatea statului nostru se exprimă prin independența puterii de stat și a legislațiilor adoptate de ea față de oricare alt stat, precum și față de normele tratatelor sau acordurilor internaționale. Adică, pe teritoriul R.S.S. Moldova nu poate să acționeze legile altui stat ori normele internaționale fără consimțămîntul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova.
Prin Declarația cu privire la suveranitate republica își proclamă dreptul de a intra în uniuni de state, cărora le poate delega unele împuterniciri, dreptul de a retrage aceste împuterniciri sau de a ieși din aceste uniuni în modul stabilit de tratatul respectiv. La etapa actuală, în această ordine de idei participăm la lucrările comisiilor ce elaborează concepția comunității economice de state suverane sovietice.
Ideologii separatismului se străduie să interpreteze aceste articole ale Declarației drept tendință de a ne uni cu România, deși s-a spus nu o dată, că n-are nimeni intenții de așa fel. Aceste afirmații au același scop: de-a semăna instabilitate, vrajbă între băștinași și conlocuitori, pentru ca în aceste condiții să se mai poată menține măcar cîtuși de puțin vechile formații, regimul de stoarcere a bunurilor noastre în folosul altora, poate chiar în folosul mafiei.
Adevărul, după cum am spus, e altul: republica noastră participă în modul cel mai activ și constructiv la pregătirea noilor concepții unionale. Aș spune chiar, că năzuințele noastre pe deplin coincid cu cele ale majorității absolute a republicilor suverane. Concepția noastră presupune, că Moldova trebuie să dispună de o suveranitate politică și economică reală și deplină, adică să fim adevărați gospodari pe pămîntul străbun. Republica trebuie să aibă Constituția sa, cetățenia sa, proprietate deplină asupra teritoriului său, un sistem creditor-financiar propriu, organele sale de menținere a ordinii publice, posibilitatea de a se ocupa cu activitatea economică externă.
Viitorul republicii îl vedem într-o comunitate economică în care relațiile politice, economice, științifice, culturale și de altă natură vor fi consfințite prin tratate încheiate cu acele state suverane, care vor dori să colaboreze cu noi.
De altfel, țin să menționez, că la momentul actual noi desfășurăm o amplă activitate în ce privește încheierea tratatelor bilaterale cu republicile unionale. E pe sfîrșite lucrul asupra tratatelor cu Lituania, Rusia, Letonia, Estonia, Bielorusia. Se lucrează și asupra altor documente privind colaborarea cu celelalte republici.
Iată realitatea obiectivă. Și ea, după cum vedeți, se deosebește complet de aceea pe care încearcă să ne-o impună separatiștii, inducînd lumea în eroare.
Problema principală, asupra căreia lucrează intens Parlamentul și Guvernul Moldovei, Consiliul Prezidențial este dezvoltarea economică a republicii, ieșirea din criza în care ne aflăm. Starea de lucruri în industrie, pe șantierele de construcție, în sectorul de aprovizionare a populației cu mărfuri de larg consum, inclusiv cu produse alimentare este foarte agravată și există destule premize pentru înrăutățirea ei de mai departe.
Înghețurile din primăvară seceta și grindina au cauzat pierderi considerabile agriculturii republicii. Din cauza pierderilor mari de cereale și nutrețuri, mai ales din sudul Moldovei, într-o stare extraordinar de gravă se află sectorul zootehnic.
În situația critică ce s-a creat conducerea republicii întreprinde măsuri concrete pentru a obține funcționarea normală a celui mai important sector al economiei naționale — sectorul agrar. În rezultat toate gospodăriile ce au suferit în urma secetei sînt îndestulate pe deplin cu semințe de culturi cerealiere pentru semănatul de toamnă. Am ajuns la înțelegerea ca Republica Cazahă să livreze Moldovei circa 500 mii tone de cereale, din regiunea Volgograd vom procura încă 50—100 mii tone. Se întreprind și alte măsuri menite să ne scoată din impas.
Dar, ocupîndu-ne de rezolvarea problemelor la zi, noi nu uităm nici de perspectivă. În acest context se înscrie în primul rînd concepția Guvernului republicii privind trecerea la economia de piață, concepție la realizarea căreia s-au și încadrat toate ramurile economiei naționale.
Conform concepției, piața republicană trebuie să fie unică, integră (să nu fie dezmembrată în secțiuni orășenești și raionale autonome) și în același timp capabilă să se integreze cu piața unională, europeană și mondială.
Ea prevede crearea condițiilor favorabile pentru activitatea antreprenorilor, înfruntarea înstrăinării populației de producerea și de distribuirea bunurilor materiale, crearea garanțiilor juridice și politice pentru realizarea intereselor economice ale fiecărui cetățean al republicii prin intermediul dreptului la proprietate și inițiativă.
Pentru înfăptuirea acestei adevărate revoluții în viața economică a republicii este nevoie, bineînțeles, de o perioadă de tranziție, care, în condițiile noastre, ar putea să dureze doi-trei ani. Tocmai în această perioadă trebuie să fie formate mecanismele și condițiile necesare pentru funcționarea pieței, adică, să fie elaborat și adoptat un sistem de legi care ar forma baza juridică a acesteia. Activitatea dată se desfășoară din plin. În presa republicană deja au fost publicate proiectele de legi cu privire la independența economică a R.S.S. Moldova, cu privire la arendă, despre proprietate, despre bănci și sistemul bancar, despre bugetul de stat, despre pămînt, despre reforma agrară. Alte proiecte de legi sînt în stare de pregătire. Numai la sesiunea de toamnă a Parlamentului republicii se prevede să fie adoptate peste 20 de legi, iar în total pe parcursul acestor 2—3 ani vor fi adoptate circa 120 de legi și hotărîri.
În această perioadă vor interveni schimbări esențiale în viața noastră economică. Nu le voi analiza pe toate pentru a nu vă sustrage prea multă atenție. Intenționez doar să subliniez, că vor fi restructurate relațiile bugetului republican cu cel unional, o dezvoltare amplă vor căpăta multiplele forme de proprietate: de stat, colectivă, privată etc., se prevede crearea Băncii Naționale, activizarea relațiilor economice cu țările străine, pregătirea cadrelor necesare în toate domeniile economiei naționale.
Programul de trecere la relațiile de piață prevede crearea unui sistem eficient de protecție socială a populației. Acest sistem urmează a fi întărit printr-o lege specială, asupra proiectului căreia se lucrează în prezent.
Țin să accentuez că orice măsuri referitoare la trecerea la economia de piață vor fi adoptate numai după ce vor fi discutate de către popor.
După cum vedeți, avem destule probleme serioase, pe care trebuie să le rezolvăm cît mai curînd, cît mai bine. Iar pentru aceasta se cere o muncă asiduă din partea fiecărui locuitor al republicii. Noi ne-am declarat suveranitate, deci tot noi și numai noi trebuie să ne rezolvăm problemele noastre. Și nu prin greve, referendumuri, congrese nelegitime, nu prin crearea de așa-zisele republici, ci în mod omenesc, cu înțelegere, prietenește, cu dorință cetățenească de a construi o republică cu adevărat suverană, în care oamenii de orice naționalitate să se mîndrească că sînt cetățeni ai ei.
Dragi compatrioți! Nu trebuie să vă lăsați prinși în mrejele, iscusit întinse de provocatori, politicieni-intriganți, ce urzesc planuri anticonstituționale, bazate pe minciună și dezorientare, pe idei născocite de separatiști. Fiți siguri că de data aceasta ei vor primi ceea ce merită.
Soarta republicii e în mîinile noastre. Să depunem dar toate eforturile pentru a consolida forțele sănătoase, să muncim în modul cel mai hotărît și consecvent pentru propășirea Moldovei noastre și a poporului ei harnic, onest, mîndru și neîngenuncheat.
Trăiască Moldova Suverană!
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 219, 18 septembrie 1990, pagina 2, coloanele —.
