Duminică la Lunga Dubăsarilor, malurile îngemănate ale bătrînului Nistru au renăscut prin întreaga suflare moldovenească din acest cadru geografic. Zeci de mii de oameni din toate satele și raioanele Moldovei, uniți în suflet și simțire aidoma celor trei culori ce ne-au ocrotit existența de-a lungul secolelor, convocați în Marea Adunare Națională, erau gata să se facă una cu pămîntul, cu apele și aerul, una cu mormintele strămoșilor, dar să nu cedeze nici o palmă de pămînt strămoșesc separatiștilor nelegiuiți. Și dacă amarul de lume, adunată pe «Cîmpia libertății» de la Lunga, a lăsat strugurul pe butuc, legumele, sfecla și porumbul nerecoltate și venise să scandeze într-o suflare: «Noi sîntem acasă!», «Nu vrem autonomie!», «Unire, moldoveni!», «Deșteaptă-te, popor!», ca s-o încheie cu o aproape disperată chemare — «Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!» — înseamnă că cuțitul ne-a ajuns la os. Or, ce va să însemne o țară de oameni în aceste timpuri cînd pluralismul politic mai e înțeles de către unii drept libertinaj, ce echivalează cu totala lipsă de responsabilitate, omenie, cu ignorarea a tot ce s-ar numi bunăvoință omenească? Cînd prin jocu-i plin de trufie și obrăznicie antinaționalul internaționalist îți pîngărește mormintele și amintirea bravilor strămoși, cînd veneticul se vrea stăpîn peste casa și țara ta? Vă întreb, ce va să însemne o țară de oameni, cînd acelaș iubitor de plaiuri străine pe care l-ai întîlnit mai ieri cu pîinea și sarea acestui mult pătimit pămînt, astăzi ar fi în stare să te izgonească pe tine însuți de la locul din vatra străbunilor?..
Nimic mai mult ar însemna decît unire. Fiindcă unitatea de cuget și fapte, de inimi și gînd a fost arma noastră din totdeauna. Și tot de ea, de unirea moldovenilor se tem ca de foc criminalii de stat, vînzătorii de neam și de țară Pologov, Morozov și Smirnov, Volcova și Chindighelian, și tot soiul lor de demagogi, care s-au încumetat să ridice sabia separatismului asupra capetelor noastre ninse de brume și bătute de vînturile meleagului.
...Unire moldoveni! — scanda mulțimea de oameni, adunată la Lunga din toate satele din stînga Nistrului în semn că nu vor mai permite nimănui să-i despartă de țară, să-i rupă de la frați și surori; semn că nu se vor lăsa induși în eroare de vorba dulce și falsă a celor trimiși de necuratul să semene vrajbă în casa și în sufletele noastre. Deșteaptă-te, popor! — striga mulțimea, venită cu inima dezgolită, înfruntînd batjocuri și cordoane postate pe la răscruci de drumuri, ca să acopere cu cele mai grele blesteme iuda de mancurt ce le suflă în strună la niște netoți. Și lacrima amară ce s-a prelins pe obrazul femeilor în sfîntă zi de duminică va rămîne să frigă sufletul împărăginit al diriguitorilor satelor care nu s-au rușinat să-și trimită, taman azi, consîngenii pe plantațiile de legume ori în livezi...
La Lunga oameni îngemănați cu țara se întrebau: ce va să însemne o republică suverană, cum trebuie să procedeze un popor băștinaș cînd o mînă de sefi-venetici î-i scuipă cu nerușinare în suflet?.. Să plecăm și noi urechea la gîndurile și opiniile lor:
Mihail Nicolaev (satul Doroțcaia):
— Am venit aici să mai vedem ce se face, ce conducere avem. Eu sînt pentru o singură Moldovă, cu o singură limbă vorbită, pentru o republică unitară, dar nu fărîmițată. Numai că iată cu steagul nu sînt de acord. Mai bine să rămînă cel vechi, că nu de alta, dar rușii rîd de Tricolor. Măcar cap de bou (!) să nu aibă pe el...
Ce-i drept, moș Mihail mi-a spus că nu știe care e drapelul cu adevărat al Moldovei. Căci din cîte a înțeles de la Diucarev, Pologov și Morozov, («experții» în istoria acestui ținut!) Tricolorul e «rumînschii flag». De aceea și s-a găsit unul care l-a «snimit» de acolo unde a fost arborat în sat, vorba moșneagului.
Mașina antinațională lucrează la regim maxim în ograda lui Mihail Nicolaev, iar el nici nu-și dă seama de cele ce se întîmplă...
Tot pentru integritatea Moldovei s-a pronunțat și un pedagog din Doroțcaia, dar cînd l-am rugat să se prezinte s-a ascuns în mulțime. E o boală caracteristică moldovenilor de aici — să vorbească din ascunziș. Firește, această maladie se resimte nu de zile bune.
Anatol Codru, scriitor:
— Trăim grijile întregului popor al acestei republici mici, ale acestei năpăstuite țări. Aștept ca pămîntenii mei, compatrioții mei, care de asemenea au fost năpăstuiți sute de ani pe această palmă de pămînt, să se trezească din somnul de moarte, pentru că astăzi au poate ultima șansă cînd pot să-și consolideze puterile, să se debaraseze de otrava minciunii, care a influențat nefast istoria, cultura, și civilizația neamului. Mă îngrijorează faptul că mulți consîngeni de-ai mei se mai află în hibernare sau sînt seduși, amăgiți de vînturile care au suflat pe aici și le-au încurcat mințile, făcîndu-i să-și urască frații de un sînge și de un neam, — frații basarabeni din mult pătimita Basarabie.
Am avut mai multe întîlniri cu oamenii de aici și m-am convins că lumea se trezește, indiferent de faptul că li se bagă pe gît «Dnestrovscaia pravda», care-i minte cu nerușinare cum că ei nu sînt moldoveni. Asta e poate cea mai mare durere a mea. Cu toate acestea vreau să cred că această zi ne va ajuta să le scoatem pe toate la apă limpede. Oamenii se adună cu încetul și la Pîrîta, și în alte sate, discută și o spun ferm: noi sîntem și rămînem moldoveni, nu vrem să ne despărțim de frații noștri de peste Nistru.
Vasile Donea, student la Institutul pedagogic din Tiraspol:
— Vin de la Tiraspol, adică tot din Moldova, și nu sînt singur aici, ci împreună cu zeci de consîngeni care luptă, neprecupețindu-și eforturile pentru apărarea integrității Republicii Moldova. Atmosfera în orașul din care venim e încordată, discriminarea continuă pe vechi, ba chiar, aș zice, că ia amploare. E pîngărit tot ce-i moldovenesc, e distrus tot ce-i național. Cît vom răbda oare această nerușinare, această bătaie de joc în cel mai direct sens al cuvîntului? Oare nu se știe că moldovenii din Tiraspol sînt lipsiți de orice informație veridică, că ni se bagă în buzunare, în lădițele poștale, pe sub ușile căminelor «Dnestrovscaia pravda», — acest buletin de bulevard care induce lumea în eroare? Vîrf la toate fac așa-numitele detașamente de autoapărare, altfel spus, armata orientată împotriva moldovenilor pe pămîntul lui Ștefan cel Mare. Cred că a venit timpul să fie luate cele mai drastice măsuri față de separatiști.
Ana Vasilevschi, constructor din orașul Tighina:
— Noi, vreo 300 de oameni din vechea cetate a lui Ștefan cel Mare, am ajuns la Marea Adunare Națională, înfruntînd obstacole nemaipomenite, fiind înjosiți și batjocoriți. Autoritățile orașului au refuzat să ne ofere mijloace de transport. Am venit cu autobuzele închiriate în raionul Căușeni, fiindcă nu puteam rămîne în afara grijilor și durerilor poporului. Unde mai pui că vrem să ne spunem în fața dumneavoastră durerile noastre, să declarăm că nu mai putem trăi în dezmățul șovin, care domnește la Tighina. Asemenea răuvoitori ca Pologov și Volcov ne aduc daună nu numai nouă, moldovenilor, ci îi pun în situații deloc plăcute chiar și pe ruși. Or, după atîtea nelegiuiri nu mai putem privi cu ochi buni la conlocuitorii noștri de limbă rusă. Unica noastră salvare rezidă în unire.
Constantin Golovatic, (raionul Orhei):
— Cred că adunarea aceasta trebuia să aibă loc mai înainte. Dar încă nu-i tîrziu, sireaca Țară a Moldovei mai poate fi salvată. Oricum, nu vom permite nimănui să ne ciopîrțească vatra — nici celor din Comrat, nici celor din Tiraspol. Și dacă e să vorbim fără ocolișuri, apoi creaturile statale declarate recent nu sînt decît niște pecingine pe pămîntul nostru... Noi am mai avut un Smirnov care și-a bătut joc de acest popor și care nu a fost tras la răspundere nici pînă acum. Oare nu din această cauză astăzi și-a ridicat capul un altul? Interesant, de ce ideologul din Tiraspol nu a binevoit să ne «onoreze» cu prezența la adunarea de azi, să privească în ochii acestui popor?.. Dacă nu vine el la noi, să mergem noi la el, dar cu miliția. Acesta ar fi deznodămîntul.
* * *
Acestea sînt opiniile oamenilor cu care am discutat în preajma adunării. Cei prezenți îi întîmpină cu ovații și aplauze pe Mircea Snegur, Președintele R.S.S. Moldova, Mircea Druc, Prim-ministru al republicii, pe membrii Prezidiului Sovietului Suprem și Guvernului R.S.S. Moldova.
În cuvîntul introductiv Ion Mițcul, președintele executivului raional Dubăsari de deputați ai poporului, președintele comitetului de coordonare «Integritate», anunță, că la Marea Adunare Națională au sosit reprezentanți din toate raioanele și orașele Transnistriei, din multe localități ale Republicii Moldova.
Apoi i se oferă cuvîntul Președintelui Republicii. Tonul patetic al cuvîntării d-lui Mircea Snegur e susținut în luările de cuvînt ale celorlalți participanți la această mare manifestare a voinței moldovenilor din zona nistreană. Rînd pe rînd la microfon se apropie muncitori, colhoznici și intelectuali, bărbați și femei, oameni de diferite vîrste, oameni emoționați, oameni indignați, care au venit să-și spună durerea. Aici, acum. Pentru că mulți dintre ei nu au posibilitatea să vorbească în localitățile de unde au venit. Vocile li se pierd în țipete, șuerături «internaționaliste». Așa e la Tighina și Tiraspol, așa e la Slobozia și Rîbnița.
— Cine-i vinovat de situația în care ne-am pomenit? — se întrebă de la tribuna adunării Ion Tudoreanu de la Tiraspol. Și tot el avea să răspundă: regimul totalitar cu partidul aflat pînă acum la putere. La Tiraspol reprezentanții acestui regim îl constituie conducătorii întreprinderilor de subordonare unională. Ce fel de internaționaliști sînt liderii de acolo, dacă au lichidat ziarul moldovenesc, au oprit emisiunile radiofonice în limba moldovenească și tratează poporul doar cu informație unilaterală tip «Dnestrovskaia pravda». Aceștia sînt adevărați criminali de stat. Cerem parlamentului republicii să adopte cît mai curînd legea cu privire la cetățenie, să urgenteze naționalizarea întreprinderilor de subordonare unională.
— Mîine-poimîine, — afirmă Ion Cojuhari, locuitor din satul Lunga, — liderii-separatiști, de nu le va veni ceva pe plac, vor pleca pe alte pămînturi, vor încerca să turmenteze alte popoare. Noi însă nu avem unde pleca. Noi sîntem acasă!
«Noi sîntem acasă!». Această afirmație firească și plină de demnitate, care ne-a făcut să ne simțim adevărați stăpîni pe propriul destin, pare-se, prinde rădăcini și în conștiința moldovenilor din partea stîngă a Nistrului. Și nu numai a moldovenilor, dar și a rușilor, ucrainenilor, nemților, armenilor, care demult s-au stabilit cu traiul pe acest meleag, care sînt oameni harnici și onești. Ne convinge de acest lucru și cuvîntarea lui Serghei Vatav, deputat al Sovietului sătesc Coșnița, cuvîntare rostită în limba rusă, fiindcă dumnealui a exprimat voința unanimă a locuitorilor de toate naționalitățile din sat — să li se dea o ripostă hotărîtă separatiștilor.
— Azi cu mare greu am reușit să ieșim la traseul principal pentru a ajunge aici, — cuvîntă Maria Morozan din Mălăiești, Grigoriopol. — Am fost împroșcați cu pietre de mălăieșteni mancurtizați. Situația e de așa natură, că practic nu poți ieși la un microfon pentru a le vorbi oamenilor din satul natal. De aceea am hotărît să vorbesc aici cu speranța că mă vor auzi locuitorii din Mălăiești, care mai țin la acest plai neseparat nici de un fariseu, nici de o iudă de mancurt. Voi exprima unele doleanțe ale mălăieștenilor, care încă nu și-au uitat mamele, nu calcă în picioare mormintele străbunilor. La adresa noastră, la adresa Guvernului Moldovei se fac auzite insulte grave, nerușinate. În fiecare dimineață oamenii nu pot pleca liniștiți la lucru, fiind alimentați cu hrana «Adevărului nistrean». Milițienii rămîn ca și mai înainte pasivi cînd e vorba de ocrotirea drepturilor oamenilor. Conducătorii s-au vîndut pentr[u] scaun.
Ne-am săturat pînă-n gî[t]. Cerem Guvernului să ne ajut[e] să scăpăm de colonialism. C[u] atît mai mult că emisarii tr[u]desc fără hodină, împrăștiin[d] foi volante agramate, jignin[d] demnitatea poporului mold[o]venesc. Chiar azi vreo 200 [de] mancurți din sat, aduna[ți] grămadă, cereau graniță la N[is]tru. Acum ei vor hotar, d[ar] mîine vor striga: «Muli, ub[i]raitesi na tu storonu». Să nu lăsăm fariseul la pragul casei părintești.
Celor prezenți la adunare le adresează fierbinți chemări spre unire și consolidare scriitorii Ion Vatamanu și Anatol Codru, Valentina Șerpul din Grigoriopol, Ana Vasilevschi din Tighina, actorul Sandu Aristin Cupcea, Radion Uzun din Comrat, Tudor Diordiev din orășelul Dnestrovsc și alții.
Vladimir Chiriac, colaborator la Academia de științe a R.S.S.M., dă citire unui apel către toți moldovenii transnistreni semnat de un grup de deputați ai poporului, oameni de știință și cultură, băștinași din localitățile din partea stîngă a Nistrului.
O susținere fierbinte întîmpină cuvîntarea Primului-ministru al R.S.S. Moldova Mircea Druc. Nu noi, — a opus dumnealui, — Dumnezeu a vrut ca moldovenii să trăiască între rîuri. Între Bug și Nistru sînt moldoveni. O palmă de pămînt, locuită de strămoșii noștri, moldovenii, care-s recunoscuți în abecedare, în cărțile de geografie, în limbajul curent — transnistria. Dumnezeu a vrut ca între Nistru și Prut să trăiască moldoveni, în această porțiune de pămînt recunoscută ca Basarabia. Dumnezeu a vrut ca între Prut și Carpați, între Prut și Siret, între Marea Neagră și Carpați să locuiască moldoveni. Noi sîntem acasă! Nu mai putem să ne retragem.
Retragerea noastră a început demult, de cînd am pierdut prima capitală a statalității noastre — orașul Balta. Am pierdut pe cale pașnică, pe neobservate, fiind amăgiți de cei care astăzi pretind că sînt frații noștri și că ne vor binele și vor ei să ne restabilească statalitatea moldovenilor din transnistria. Ne-am retras cu durere spre Tiraspol. Dar am plecat și de acolo. Am pierdut capitala Tiraspol și ne-am retras la Chișinău. Dacă nu începea restructurarea, mai treceau cîțiva ani și pierdeam și această capitală a Moldovei.
Dar odată cu restructurarea moldovenii au trecut în ofensivă și de azi înainte și sufletul, și inima, și creierul guvernului legitim al Moldovei se află aici, pe malul Nistrului. Sîntem la Lunga și Lunga intră azi în istorie.
Noi înaintăm spre Nistru în ofensivă pentru a ne apăra drepturile noastre și mîine ședința de lucru a Guvernului Republicii Moldova va avea loc aici, la Dubăsari.
Dar noi nu venim la frații noștri din transnistria ca niște cuceritori. Noi nu vom face ambrazură cu mitraliere. Prima cetate a noastră, care va fi aici, va fi grădinița de copii lărgită, mărită în satul Pîrîta, pe urmă școala din Coșnița. Vom da toate cele necesare ca Dubăsarii să reziste ca forțăreață a noastră, a moldovenilor.
Vom merge pînă la aceea că vom muta capitala republicii la Dubăsari, pe malul Nistrului, dar nu o vom ceda niciodată.
Am cedat în 1775, cînd nordul Moldovei a fost răpit de Austro-Ungaria, am cedat în nenumărate rînduri pentru că nu am putut să ne apărăm, iar acum sîntem putere, sîntem uniți, moldoveni, și nimeni nu ne va lua Nistru. Nistru va curge prin inima capitalei noastre, Nistru va curge și prin inima adevărată a poporului moldovenesc.
Am plutit împreună pe corabia restructurării alături de Pologov, am plutit împreună pe corabia restructurării în primele zile ale sesiunii împreună cu Moroz, Smirnov, Iacovlev, crezînd că mergem spre limanul restructurării, spre care s-au îndreptat toate popoarele Uniunii Sovietice. Dar cînd aceștia și-au dat seama că nu-și pot face mendrele, au părăsit corabia restructurării.
Peste o săptămînă ședința de lucru a Guvernului va avea loc la Tighina. Cetatea lui Ștefan va fi liberă!
Participanții la Marea Adunare Națională adoptă în unanimitate o declarație către Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova și Sovietele Supreme ale republicilor unionale, Președintele U.R.S.S. M. Gorbaciov și Președintele R.S.S.M. M. Snegur, către toți locuitorii R.S.S. Moldova.
* * *
Așa se întîmplă că și la finele acestui secol contradictoriu necazurile și durerile tot peste capul nostru se varsă. De parcă am fi cei mai nemiluiți... Oricum, chiar și atunci cînd sufletul ne freamătă de indignare și lacrima-și face loc sub pleoape tot doina și bocetul, balada și hora jucată scuturat ne-au fost sprijin și alinare. Iată că și aici, la Lunga neprețuite au fost momentele de alean, prilejuite de lăutarii lui Nicolae Botgros, însoțiți de interpreții de muzică populară Nicolae Cibotaru, Lidia Bejenaru, Valentina Cojocaru, cît și de splendida și inconfundabila Sofia Vicoveanca.
Ei au vorbit la tribuna.
Reportaj fotografic, realizat de reporterii «Moldovei Suverane» Tudor Iovu și Eugeniu Roșcovanu.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 219, 18 septembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
