După ce un grup mare de deputați ai poporului a părăsit sesiunea Sovietului Suprem al RSSM, întreaga republică și întreaga țară au văzut că în acest organ suprem al puterii din Moldova nu există unitate, că în acest parlament nu sunt asigurate nici drepturile tuturor aleșilor poporului, nici securitatea lor personală. Prin aceasta a fost atins unul dintre scopurile părăsirii sesiunii — atragerea atenției asupra încălcării drepturilor minorității deputaților și determinarea Sovietului Suprem al republicii să ia măsuri pentru corectarea situației anormale create.
Celălalt scop al pauzei forțate în lupta noastră parlamentară — obținerea consolidării întregului popor al Transnistriei în persoana aleșilor în sovietele de toate nivelurile. De aceea, grupul de deputați ai poporului ai republicii a reușit într-un timp scurt, în urma unei munci intense, să pregătească și să desfășoare la 2 mai, în satul Parcani, Congresul I al deputaților poporului din sovietele sătești, de orășel, raionale și orășenești din Transnistria.
Despre el s-a relatat deja în presa de toate nivelurile — de la ziarele raionale și de întreprindere până la ziarele unionale și Televiziunea Centrală. Aș vrea doar să completez aceste relatări (foarte contradictorii, de altfel) cu impresiile unui martor ocular.
Înainte de toate, trebuie remarcată organizarea excelentă a congresului și primirea călduroasă făcută delegaților de gazdele din Parcani și de tiraspoleni. Toți cei 700 de delegați (și nu 670, cum s-a tipărit în «Leninskoe znamea») au avut posibilitatea unei munci rodnice. Tocmai datorită organizării și gradului înalt de unanimitate a delegaților (la chestiunile de principiu au votat «împotrivă» nu mai mult de 10—15 oameni) am reușit să desfășurăm un congres atât de reprezentativ și serios într-o singură zi de lucru.
Acum despre legalitatea sau ilegalitatea congresului. Reprezentanții Prezidiului Sovietului Suprem, conduși de V. S. Pușcaș, vicepreședintele Sovietului Suprem al RSSM, au încercat să ne demonstreze nouă, iar apoi și reprezentanților mijloacelor de informare în masă, că acest congres și hotărârile adoptate la el sunt ilegale. Pentru a tranșa disputa, este suficient să citim cu atenție Constituțiile URSS și RSSM, noua Lege cu privire la autoadministrarea locală — și oricine va vedea (dacă, desigur, dorește s-o facă) că noi, reprezentanții legitimi ai poporului, am avut tot dreptul să ne adunăm și să rezolvăm problemele stringente ale vieții oamenilor care ne-au ales. Nu există putere mai înaltă decât puterea poporului, transmisă de el în mâinile reprezentanților săi nemijlociți. De aceea, chestiunea legalității sau ilegalității Congresului I al deputaților poporului din Transnistria, oricât s-ar dezbate la orice nivel, poate fi soluționată doar într-un singur fel — da, legea a fost respectată, drepturile oamenilor nu au fost încălcate, democrația a fost respectată.
La congres, principala chestiune a fost discutarea concepției economice de dezvoltare a Transnistriei. Delegații au stabilit următoarea cale: consolidarea puterii sovietelor pe teren, dezvoltarea legăturilor economice în toate direcțiile, în primul rând — între regiunile economice și diferitele întreprinderi și gospodării ale Transnistriei. S-a hotărât să se elaboreze în toate raioanele programe economice de dezvoltare pe baza constituirii relațiilor de piață. Mai detaliat despre aceasta se poate citi în «Declarația» congresului, pe care o publicăm cât mai larg.
Pe celelalte chestiuni, de ordin politic general, au fost adoptate rezoluții și o hotărâre. În special, ele conțin puncte privind organizarea pretutindeni în Stânga Nistrului a referendumurilor în problema autonomiei regiunii noastre. Există o rezoluție privind aplicarea, la soluționarea problemelor social-politice și naționale, a principiului «zonelor de locuire compactă» a reprezentanților unei națiuni sau ai unor națiuni.
În baza acestei rezoluții și a noilor legi unionale, ne-am adresat Sovietului Suprem al RSSM cu propunerea de a reveni asupra legilor cu privire la limbă și de a le modifica, măcar după exemplul legii similare adoptate în RSS Ucraineană, unde multe probleme au fost rezolvate prin crearea unor astfel de zone de locuire compactă a populației nebăștinașe.
Congresul a adoptat, de asemenea, apeluri către Sovietele Supreme ale tuturor republicilor unionale și către Președintele URSS M. S. Gorbaciov.
În aceste apeluri le cerem să facă tot ce depinde de ele pentru rezolvarea cât mai rapidă și radicală a problemelor interetnice acute; pentru scoaterea cât mai grabnică a țării din criza politică și economică.
Una dintre chestiunile de pe ordinea de zi a Congresului I a fost discutarea dilemei — să revină sau nu grupul principal de deputați dintre cei care au părăsit sesiunea Sovietului Suprem al RSSM la 23 mai? După dezbateri aprinse și îndelungate, s-a hotărât ca fiecărui deputat al republicii să i se lase dreptul de a discuta această chestiune în circumscripția sa electorală și de a îndeplini voința alegătorilor — să continue boicotarea sesiunii sau să revină în sală și să participe la «încleștările» parlamentare (cu condiția, desigur, de a primi garanții că nu se vor repeta încăierările corp la corp la intrarea în clădirea Sovietului Suprem).
Congresul I al deputaților poporului din Transnistria a fost, desigur, primit cu ostilitate de conducerea și de un anumit grup de deputați ai Sovietului Suprem al republicii. Consiliul de Coordonare pentru dezvoltarea economică și socială a Transnistriei, creat la congres, l-au botezat «guvern paralel», deși la congres noi nu am definit astfel statutul acestui organ. În el au intrat președinții sovietelor de toate nivelurile, precum și câte 1 reprezentant de la fiecare 10 mii de locuitori ai regiunii noastre.
Președinte al Consiliului de Coordonare a fost ales Igor Nikolaevici Smirnov, fostul director al uzinei «Elektromaș», în prezent — președintele Sovietului de deputați ai poporului al orașului Tiraspol. Din partea Râbniței și a raionului Râbnița, în componența Consiliului de Coordonare au intrat B. N. Akulov, A. K. Belitcenko, V. P. Voevodin, V. A. Gonciar, B. K. Isupov, A. V. Kaminski, F. T. Kireinik, G. E. Podgorodețki, V. I. Popov, A. I. Iavorski și toți președinții sovietelor sătești de deputați ai poporului.
Sursă: Rîbnițkii Metalurg, Nr. 22 (271), 8 iunie 1990, pagina 1, coloanele —.
