Agenția Moldova-pres a fost contactată telefonic de un locuitor al orașului Bender, care a ținut să facă cunoscut amănunte asupra declanșării conflictului la Bender. Astfel, corespondentul agenției a înregistrat următoarele:
«Sînt unul dintre martorii oculari ai începutului conflictului armat de la Bender din după-amiaza zilei de 18 iunie curent. Pot susține cu toată certitudinea că evenimentele care s-au produs sînt rezultatul unei provocări bine chibzuite și cu bătaie lungă, puse la cale de către gardiștii smirnoviști. Drept argument al acestei afirmații poate servi și faptul că membrii formațiunii banditești conduse de Kostenko, ce face parte din așa-numita gardă transnistreană, au deschis primii focul asupra sediului secției orășenești de poliție.
În acea zi și la acea oră mă aflam în apropierea grădiniței din imediata vecinătate a secției de poliție de aceea am văzut cu ochii mei cum în jurul orelor 17 gardiștii își concentrau forțele în perimetrul cartierului unde e situat sediul poliției, cum într-un timp foarte scurt ei au deschis focul din mai multe tipuri de arme. În acel moment la grădinița din apropiere se mai aflau copii, dădace, educatoare și șase mame, care timp de aproape două zile nu s-au mai putut retrage din zona de foc.
Crainicii de la așa-zisul «radio-pridnestrovie» țipau cu spume la gură mințindu-i pe oamenii care îi mai ascultă că, chipurile, polițiștii au luat ca ostatici copii, minciună sfruntată, a cărei cruzime, pur și simplu m-a îngrozit. Ca martor ocular, pot să declar că tocmai polițiștii au fost cei care au salvat copiii și femeile de sub gloanțele separatiste.
Ideologii separatismului nu mai încetează să trîmbițeze despre fărădelegile comise, chipurile, de către polițiștii moldoveni. Nu știu cine ar mai putea crede aceste minciuni eu, însă, timp de aproape trei zile cît m-am aflat alături de polițiștii din Bender (după începutul atacului secției orășenești de poliție, ca lucrător medical m-am văzut nevoită să mă alătur lor, pentru a le acorda ajutor medical) m-am convins că printre ei sînt nu numai moldoveni, dar și reprezentanți ai altor naționalități.
De altfel, primul polițist răpus în seara zilei de 18 iunie de gloanțele separatiste era de naționalitate rus și se numea Serghei Zubin. A căzut sub ochii mei în timp ce încerca să pătrundă spre grădiniță pentru a evacua copiii...
Cine însă luptă de partea gardiștilor? În cea mai mare parte sînt elemente criminale, gata pentru orice, în schimbul unui pahar de votcă. Astfel, în timpul respingerii unui atac l-am recunoscut pe un gardist cu numele de familie Nijelski — un tip cu mai multe antecedente penale, cunoscut la Bender drept un scandalagiu ce umbla mereu cherchelit. În timpul cînd a fost făcut prizonier se afla în stare de ebrietate, la fel ca și «camarazii» săi cu care pornise la atac împotriva polițiștilor.
Aceiași ideologi ai separatismului susțin că polițiștii din Bender au arestat mai mulți gardiști pentru a-i tortura. Nu pot crede acestor minciuni, după ce înșiși polițiștii, dacă se întîmpla să fi făcut prizonier pe vreun gardist rănit, mă rugau să-i acord ajutorul medical necesar.
Nu pot înțelege, însă, cum am putea califica refuzul medicilor de la serviciul «Salvării» din Bender de a acorda ajutor polițiștilor. Ori de cîte ori m-am adresat prin telefon cu rugămintea de a trimite echipe de medici și ambulanțe pentru a-i evacua pe cei grav răniți, primeam unul și acelaș răspuns: nu acordăm ajutor polițiștilor. Chiar și medici bine cunoscuți, cărora m-am adresat după asistență, au refuzat pe motiv că, practic, este imposibil să te apropii de sediul secției de poliție. Dar nu este adevărat! Medicii de la Căușeni au venit, ei au răzbit!
Îmi amintesc cu groază și de cele trăite timp de aproape trei zile cît m-am aflat la secția mereu atacată a poliției din Bender pentru că, de multe ori, din cauza lipsei de medicamente și pansamente, mă simțeam pur și simplu neputincioasă să-i ajut.
Îmi amintesc cum suferea rănit, în fostul său birou de serviciu, șeful secției poliției economice, maiorul Burduja, cum la fel de neputincioasă se simțea sora lui, venită să aducă merinde polițiștilor împreună cu soția căpitanului Cripin, cînd la celălalt capăt al firului de telefon se răspundea mereu că polițiștior nu li se acordă ajutor medical.
Am telefonat la agenția Moldova-pres în speranța că spusele mele v-ar putea ajuta să faceți cunoscute întregii lumi adevăratele evenimente văzute și trăite de un martor ocular, care s-a convins pe viu de intențiile de exterminare a poporului nostru de către bandiții străini acestui pămînt.
Despre mine vă pot spune doar că sînt locuitoare a orașului Bender, rusoaică, lucrător medical. Numele, însă, v-aș ruga să mi-l păstrați în anonimat, din cauză că ar putea avea de pătimit familia mea. De altfel, zilele trecute locuința mi-a fost ciuruită de gloanțe...».
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 1 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
