Decanul, dl Vizer, studentul anului III, dl Ciobanu, decanul, dl Cioclea, studenta anului III, d-ra Buzilă, audienta de la facultatea de reciclare, dna Benea, liderul sindical, dl Dănilă și alții au stigmatizat cu toată fervoarea pretențiile șoviniste ale emisarilor din conducerea de la Moscova, și anume a generalilor Ruțkoi și Gromov și a consilierului prezidențial al Rusiei Stankevici. Aceștia au sosit la Tiraspol pentru a susține pe Smirnov și bandiții lui, căci bandiți se numesc elementele care răstoarnă cu arma puterea constituțională și terorizează populația pașnică, omoară la stînga și la dreapta. În plus acești bandiți sînt susținuți de armata a 14-a, armată a unui stat străin - Rusia, care se află pe pămînt moldovenesc. Orișice armată pe pamînt străin este armată agresoare, iar generalul Ruțkoi, care nu este un oarecare, ci tocmai vicepreședinte al Rusiei, cere ca această armată care i-a înarmat pe bandiții smirnoviști pînă în dinți să devină, chipurile, forță-tampon, forță împăciuitoare în zona conflictului din Transnistria. Este clar ce fel de forță «împăciuitoare» poate deveni o astfel de armată.
De altfel, clar a fost de la bun început ce intenții au cercurile conducătoare cele mai șovinist-imperiale de la Moscova, în frunte, desigur, cu Ruțkoi: a permanentiza republica-fantomă din Transnistria ca pe un cap de pod în scopurile imperiale ale Moscovei pentru a domina și mai departe republicile mai mici din fosta U.R.S.S., a domina sudul fostului imperiu sovietic, care acum s-a răsturnat și credem - definitiv, căci toate popoarele, fie ele mari, mijlocii, sau mici, aspiră la libertate deplină.
Mitingul a adoptat 2 telegrame de protest trimise imediat: una pe adresa dlui Boris Elțin, Președintele Federației Ruse, iar alta - pe adresa Congresului deputaților poporului ai Sovietului Suprem al Federației Ruse. Telegramele au fost votate unanim, deci și de foarte mulți ruși din colectivul institutului care se văd acum un fel de ostateci ai politicii mioape a Moscovei în problema separatismului transnistrian.
Sursă: Făclia, Nr. 15 (2298), 10 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
