Țin să vă informez că după trecerea în ilegalitate n-am reușit să îndeplinesc nici una din însărcinările dvs. Mai bine zis, însărcinările le-am îndeplinit, dar n-a fost chip să vă transmit informația adunată cu atîta chin, chiar și expunîndu-mă uneori pericolului de a-mi pierde viața pe care, precum sînteți la curent, o am doar una, nu o duzină, ca s-o dau pe bogdaproste.
Și ce-i principalul, nu din vina mea am suferit eșec, nu din vina mea s-a dus pe apa sîmbetei informația ce ne-ar fi permis să-i punem cu botul pe labe pe naționaliștii care cutează să se considere independenți. La prima adresă conspirativă, unde urma să mă prezint cu datele referitoare la dislocarea forțelor poliției în Transnistria, îndată ce am adus vorba despre «slaveanskii șcaf», cum ne-a fost înțelegerea în privința parolei, un vlăjgan mi-a declarat că aici e apartamentul ginerelui generalului cutare și dacă-l mai discreditez o dată cu aluzii la gazda conspirativă, mă pupă mama rece. Așa a zis zdrahonul, apoi mi-a ars un picior în fund, de-am numărat cu nasul toate treptele pînă la etajul întîi. Iar gazda cu pricina era la al treilea.
La a doua gazdă conspirativă trăia nora unui colonel de K.G.B., la a treia — nepotul de la văr al altui general și... puteam să tot umblu așa, alegîndu-mă cu leziuni corporale după fiecare vizită, dacă nu citeam în «Izvestia» că 69 de gazde conspirative din scumpa U.R.S.S. au devenit de fapt apartamente ale generalilor și coloneilor din K.G.B. Acestea au fost descoperite în timpul primei razii, dar cîte s-ar mai descoperi la un control mai sever! Dacă nu vă apucați de acel control, trec cu slujba în poliție. Sau la Plugaru.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 27 (118), 14 iulie 1992, pagina 8, coloanele —.
