REPORTERUL: Care mai este situația din zona conflictuală, dle Nicolae Caraman?
N. CARAMAN: Situația este încordată încă. Deși ambele părți au dat ordin de încetare a focului, chiar și noaptea trecută a fost rănit un milițian la Dubăsari. Dar noi sperăm că liniștea va fi îndelungată și că acesta a fost ultimul glonț tras. Să nu uităm că lacrimile mamelor sînt aceleași, de oricare parte a Nistrului ne-am afla.
REP.: Ce părerere aveți de faptul că vi s-a propus — pentru lichidarea conflictului — ca Transnistria să devină o zonă economică liberă?
N. CARAMAN: Ea este o zonă economică liberă, deoarece avem o industrie puternic dezvoltată, pămînturi bogate, tehnologii avansate și altele. Noi am propus guvernului fostei R.S.S. Moldova, încă din 1989 să ni se accepte această rugăminte de a deveni o zonă economică liberă, dar am fost sistematic refuzați. Și iată că prin întrebarea pe care mi-ați adresat-o ajungem la izvorul conflictului: în urma refuzului a apărut o altă pretenție și anume aceea de a ne transforma într-o republică independentă. E nobilă ideea de a se trece la o renaștere națională, dar a încăput pe mîini nu prea curate care s-au folosit de ea ca de-o pîrghie politică. Deci ni s-a refuzat dreptul la o republică independentă. Atunci ne-am dorit o republică autonomă în cadrul R.S.S. Moldova. Și am trecut la organizarea de referendumuri în acest sens. Sigur — de ele se putea uita, ele se puteau anula — dar nu se putea trece peste voința poporului.
REP.: Domnule Caraman, vă considerați un vice-președinte de drept?
N. CARAMAN: Eu am fost ales deputat în soviet prin votul celor două camere ale noastre. În camera naționalităților au fost reprezentanți cu număr egal toate naționalitățile. Moldovenii, de exemplu, au avut opt voturi. Eu am fost ales președintele Camerei naționalitățior și aveam drept de veto. Apoi, cînd s-au făcut alegerile, fiecare și-a putut exprima liber voința.
REP.: Care credeți că este cauza că apar, totuși, conflicte între ruși și moldoveni?
N. CARAMAN: O atitudune negativă față de poporul român nu este. Dar s-a pornit din faptul că Moldova a declanșat campania de românizare prin trecerea — în primul rînd — la grafia latină. Apoi multe discuții au fost cînd s-a votat drapelul național, tricolorul. Nici cu stema noi n-am fost de acord. Ne deranjează mult și faptul că nu mai sîntem moldoveni, ci sîntem români. Avem într-adevăr — ca limbă — aceleași rădăcini, dar sînt, totuși, deosebiri. Chiar și imnul românesc l-am furat. Apoi... reorganizarea teritorială...
REP.: Să ne întoarcem, dacă doriți, la cauzele conflictului.
N. CARAMAN: Frontul Popular moldovenesc este o forță destul de mare, care nu trebuie neglijată. Cînd acesta a propus unirea cu România — și Transnistria obligată s-o urmeze în acest pas pe care noi nu-l dorim — am hotărît că trebuie să ne creăm propria noastră republică printr-un referendum. Dar asta numai după ce ultimul Congres al Frontului Popular a hotărît Reunirea cu România. Președintele Snegur nu a dorit forțarea proceselor naturale pînă cînd problema Reunirii nu se discută. Întrebarea este însă... pînă cînd? În curînd e posibil ca Republica Moldova să dispară de pe harta lumii ca stat și să fie doar România. Dar unde-i Moldova? Noi am învățat din exemplul celor două Germanii. Sau Iugoslavia...
REP.: Cum vedeți, totuși, aplanarea conflictului?
N. CARAMAN: Prin crearea pe teritoriul Republicii Modova a unui stat federal sau federativ. Chiar și grupul celor veniți de la Helsinki i-a sugerat președintelui Snegur că singura soluție de ieșire din impas este principiul cantoanelor. Deci ne-am dori legi federale. Noi de la 1 aprilie 1991 trăim pe picioarele noastre.
REP.: Care este populația și teritoriul Transnistriei?
N. CARAMAN: 12 la sută din teritoriu și 13 la sută din populația Republicii Moldova.
REP.: Domnule Caraman, respectați proporțiile pe naționalități, credeți că moldovenii din Transnistria își doresc cu adevărat dezlipirea de republica-mamă? Fiindcă — după știința noastră — în această zonă, ei, moldovenii, reprezintă 49 la sută din populația transnistreabnă?
N. CARAMAN: Singuri și-au exprimat voturile. Dragoste cu sila nu se poate face.
REP.: Vecinii dumneavoastră și sprijinitorii afirmă că ce se întîmplă aici este un conflict interetnic. Confirmați sau infirmați, vă rog, această informație.
N. CARAMAN: Nu este un conflict interetnic. Cuiva anume i-ar conveni acest lucru. Aici este un conflict politic, pornit de la contradicțiile între centru și administrația locală. Și mai mult, ideea lichidării moldovenilor ca națiune deranjează. Uitați-vă, deși eu în Republica Moldova sînt considerat trădător și mancurt, mă simt totuși moldovean.
REP.: Îmi păreți sigur și deschis. Nu vă îngrijorează nimic?
N. CARAMAN: Avem date că se preconizează răpirea liderilor noștri politici. Asta mă îngrijorează. Plus că — odată ales, eu port răspunderea morală și juridică pentru ce se întîmplă în Transnistria.
REP.: Credeți că dumneavoastră și Transnistria veți fi recunoscuți vreodată pe plan internațional?
N. CARAMAN: Principalul că ne-a recunoscut poporul. Restul nu mai contează. Nu dorim să fim recunoscuți ca și Iugoslavia... să zicem.
REP.: Considerați intervenția cazacilor ca pe un amestec în treburile interne?
N. CARAMAN: Nu, fiindcă ei, cazacii, au o lege de fier, care cere ca, oriunde ar fi, să se ajute în caz de urgie. A început și la ei renașterea națională. Ei au venit aici spontan, n-au primit nici un ordin. Acum ei se supun gărzii naționale din punct de vedere discipinar. Noi n-am cerut ajutor nimănui.
REP.: În ce situație se află și dacă pot fi vizitați prizonierii luați de dumneavoastră? Mă gîndesc, desigur, la polițiștii despre care se aude că-i tratați total inuman.
N. CARAMAN: Patru din cei reținuți — găsiți bolnavi cronici — au fost eliberați printr-un ordin al președintelui republicii transnistria. Ceilalți au condiții mai mult decît normale și nu au de ce se plînge. Dacă ora n-ar fi atît de înaintată, i-ați fi putut vizita.
REP.: Este democrație la dumneavoastră, domnule Caraman?
N. CARAMAN: Eu zic că da. Avem deja nouă partide politice cu reprezentanții lor (chiar și Frontul Popular își are reprezentanții lui), avem legi foarte importante, am tre[cut la] economia de piață, la colaborări c[u firme] străine, cum ar fi cea cu firma «A[…]-Forests» și altele.
REP.: Ce vă doriți acum c[el mai] mult vis-a-vis de situația din țar[ă …] ca ultimă întrebare.
N. CARAMAN: Ca mass-me[dia să] fie cît mai obiectivă și cei din Rep[ublica] Moldova să nu ne mai arate cu de[getul] ca fiind un ultim bastion comun[ist …] noi p.c. nu mai există.
REP.: Vă mulțumim.
P.S. Noi am consemnat […] discuția cu «vicepreședintele» Caraman. Opiniile noastre le veți […] citi într-un număr viitor al G.N.
Sursă: Glasul, Nr. —, 27 martie 1992, pagina 6, coloanele —.
