Școala republicană specializată pentru copii și juniori de pregătire a rezervelor olimpice la luptele sambo a fost deschisă în rezultatul numeroaselor solicitări din partea chișinăuienilor, locuitori ai cartierului periferic Schinoasa. Aici, pînă în «89 nu existau alte instituții pentru organizarea răgazului copiilor și adolescenților. Iar în prezent această școală e frecventată de 715 elevi care, prin concursul antrenorilor tenace obțin succese remarcabile. În decembrie '91 în Franța, pentru prima dată a fost arborat tricolorul republicii noastre — în cinstea discipolului școlii respective Lilian Munteanu —, devenit campion al lumii la luptele greco-romane. În consecință, Federația pentru luptele sambo a Republicii Moldova a fost primită în rîndurile Federației mondiale a acestui gen sportiv, iar directorul școlii de la Schinoasa, dl Bolboceanu (care e președintele Federației pentru luptele sambo din Moldova), a fost ales, în calitate de reprezentant al republicii, în directoratul Federației mondiale. De menționat că e prima federație sportivă ce a fost recunoscută pe plan mondial de la proclamarea independenței noastre.
Nu știu dacă cele relatate mai sus flatează doar orgoliul celor implicați direct. Ar trebui, probabil, să emoționeze plăcut și pe cei de la cîrma republicii: Homo sum et nihel humani a me alienum puto. Însă, în loc de recunoștință și susținere (morală, barem) se aleg cu o dispoziție a dlui Muravschi, avînd următorul conținut: «În scopul îmbunătățirii condițiilor școlii de subofițeri de Poliție a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a transmite pînă la 30 iulie 1991, cu titlu gratuit blocul de producție situat în or. Chișinău str. Koltov-16, cu lucrările lui, instalațiile și terenul aferent de la balanța Departamentului de Stat pentru problemele Tineretului și Sport al Republicii Moldova la balanța Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (subl. îmi aparține — S.C.)». Numai că blocul cu pricina e la balanța școlii sportive și nu a Departamentului pomenit în dispoziția dlui Prim-Ministru, fapt de care nu s-a ținut cont.
De 8 luni LUPTĂ sambiștii care au repurtat victorii în Franța și nu pot obține o singură biruință, la ei acasă. Luptă, vorba aia, pentru independență: CASA LE APARȚINE.
Două scrisori, semnate de dl Costin, Președintele Consiliului Municipal către dl Snegur, Președintele Republicii și dl Costaș, ministrul de interne, nu au fost, deocamdată, în stare să rezolve problema.
E normal, crede dl Bolboceanu, ca chestiunile ce țin de proprietatea orașului să fie rezolvate de primărie. De altfel, la ce am mai avea primării... fără putere? Încă ceva. Există o lege (adoptată la 15 noiembrie «89, cu vigoare pînă la adoptarea legii despre împroprietărire) de transmitere a imobilului de la o balanță la alta care spune că în asemenea cazuri trebuie să se ia în considerație opinia colectivului de muncă (art. 276, p. 5, 6). Parcă legea nu e pentru toți — dar pentru toți! — lege?
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 24 ianuarie 1992, pagina 2, coloanele —.
