Zilele trecute voluntarii moldoveni, printr-[u]n atac suprinzător, au ocupat pozițiile din [p]reajma pădurii ce se află la o mare depărtare [d]e sat. Însă, dindată cum au început să se [ca]mufleze în tranșeele făcute de ei în pripă, [d]e la comandamentul polițiștilor se transmite dispoziție să părăsească pozițiile și să se [ret]ragă în sat. Acuma, în locul strategic, [cît]eva zile în șir fîlfîia drapelul Andreiev, [ia]r cazacii adunau armament din cel mai [m]odern, îndreptîndu-l spre pozițiile [p]olițiștilor. Pe la miez de noapte, în preajma [m]agazului de peste Nistru apăruseră pe [ne]așteptate o gașcă de cazaci, care trăgeau [raf]ale sporadice de automat în sus, chiuind [nă]praznic, iar alții, nostalgici după plaiul [D]onului, cîntau în mai multe voci «Katiușa». [C]a la ei acasă! Polițișitii i-au lăsat să se [a]propie și dintr-o rafală de automat i-au [se]cerat pe toți la pămînt. Cadavrele celor [mo]rții se conturau la lumina palidă a nopții [d]e primăvară tîrzie. Între smirnoviști și polițiști [s]e întindea o cîmpie de iniște, peste care a […]ncea zi se descompuneau cadavre neputînd [f]i luate de-acolo de către medici, căci locul [e]ra minat. Polițiștii au observat cum cazacii [p]regătesc, împreună cu soldații, artileria [p]entru tragere și s-au camuflat bine după [pl]itele de beton armat și curînd toate [p]roiectilele prinseseră să zboare vuind peste [s]at. Cazacii și soldații au cercat să treacă și [l]a ofensivă, dar după ce polițiștii le-au aprins [d]ouă tancuri au rămas pe poziții și trăgeau [n]umai din tunuri grele în direcția Cocierilor. [S]ătenii de-aici demult s-au obișnuit cu [r]ăzboiul, însă un bombardament mai intensiv [l]-au simțit pe pielea lor în acei zori de [zi]uă. Deși lumea demult nu mai dormea, [s]-au grăbit să se retragă care și cum a reușit [î]n beciuri. Un obuz orb căzu taman în [o]grada lui Ion Croitoru nimicindu-l pe [st]ăpîn, iar copilului rupîndu-i piciorul de la [g]enunchi. La poartă se zbătea în convulsii o mamă tînără la pămînt, iar un copil sugaci, [s]cîncind se chinuia să ajungă la sînul dezgolit și însîngerat. Oamenii din beciul rece ascultau în adîncă tăcere împușcăturile de afară. Curînd, Ioana Croitoru care-și văzuse bărbatul mort, rămas în grădină, scîncea surd, cercînd să închipuiască un pansament cît de cît pentru a opri sîngele copilului ce se scurgea din piciorul rupt și nu mai dădea semne de viață. În ușa gîrliciului odinioară se prăvălise o vită. Fusese atinsă în șold de un glonț cu centrul deplasat și într-o clipă ieșiseră toate borheele afară. Un rîu de sînge se prelingea în jos pe scările mucegăite ale gîrliciului, închegîndu-se la picioarele celora din beci. Oamenilor le licăreau ochii de spaimă. Dinspre Nistru adia un miros de salcîmi înfloriți amestecat cu iz de cadavre descompuse. Era înghesuială și năduf. Și în toată învălmășeala momentului, în fundul zămnicului, pus pe ocniță, un bărbat cu fruntea bandajată «chinuia» un tranzistor străduindu-se să afle știrile zilei, sperînd la o salvare cît de cît. Mai întîi a recepționat radio Tiraspol. Se auzea o voce gravă, cu accent căzăcesc:
«Grajdane! Rodnaia Pridnestrovie v opasnosti! Vstavaite na zașcitu iskonno russkoi zemli!...»
— Afurisit fie tot rusul de pe fața pămîntului, blestemă Ioana Croitoru, alungînd înrăită o gîrgîriță de pe rana sîngerîndă a fiului. — Să nu aibă nici cînd pămînturi, nici pentru cimitire!
— Prinde, măi, Moldova noastră, ordonă bărbatului cu tranzsitorul o femeie cu ochii mari, scăldați în ură. — O să vină ai noștri de la Chișinău, o să vină...
Bărbatul se grăbi s-o facă. Afară continuau canonadele. Cînd se mai liniști nițel, oamenii ascunși de moarte în beci au prins cu urechea postul radioului național. De la Chișinău se transmitea în toată amploarea cîntece de pahar cu chiuit și strigături răzlețe.
mai 1992
Sursă: Țara, Nr. —, 2 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
