Președintele Snegur și alte persoane oficiale au declarat că gardiștii de strînsură în Transnistria trebuie să fie dezarmați. E-o greșeală mare! Tocmai asta nu trebuie de făcut. Oamenii cu atîta greu s-au înarmat, apărînd femeile de pe șine și în alte locuri convenabile. Procedăm de la faptul că femeile cumsecade au rămas cu copiii în familiile lor, fără a se expune cu șezutul pe calea ferată. Cu atît mai mult că numai bărbații-încornorații și-ar fi lăsat soțiile să se întrețină cu gardiștii postați la pază. De aceea mai zic odată că gardiștii nu trebuie să fie dezarmați. Ar fi cu cale să le propunem, pentru a nu trece cu slujba la «garnizoana Cricova», să-și ia armele, pistoalele automate, mitralierele și blindatele, chiar și instalația «Grad» și împreună cu padruștele belicoasei Andreeva (ca să aibă pe cine apăra) să se ducă învîrtindu-se în gubernia Tambov sau Breansk. Și numaidecît avîndi-l în frunte pe «tovarășul» Smirnov. Chiar și indemnizațiile de transferare le plătim ca să se așeze la locul nou de trai și activitate.
Iar acum s-o luăm și din altă parte. «Tovarășe» Smirnov, dragi gardiști! Nici nu vă închipuiți ce mai perspective și ce lărgire de orizonturi vi se deschid dacă o să acceptați propunerea mea. Imaginați-vă! Vine trenul rapid Moscova—Paris... Andreeva cu padruștele ei iese de după copaci și barează cu șezuturile calea ferată. Trenul stopează, căci mașinistul e și el omulean la vederea unei priveliști cu femei șezînde. Tot atunci din codrii Tambovului își face apariția atamanul Smirnov cu haidamacii lui și hai să apere femeile, bătrînii, copiii și chiar pe turiștii străini.
Uite asta mai zic și eu! Iar aici, în Transnistria, e strîmt și drumuri de fer sînt puține, nu prea ai unde-ți manifesta larghețea feleșagului căzăcesc, ba și un cartuș te poate da gata cînt nici nu te aștepți. Pe cînd în pădurile din Tambov și Breansk te simți mai în largul tău, chit că și nănășeii din Moscova îți sînt mai aproape, iar Ostankino e la o azvîrlitură de băț. Parcă văd cu cîtă înduioșare emisiunea «Novosti» ne informează: «Dragi telespectatori, în sfîrșit, aprigii apărători ai femeilor din Transnistria sînt în largul lor. Deacu nici un fel de extremiști moldoveni nu-i vor mai încurca. În decurs de-o săptămînă ei au oprit cîteva trenuri și pe toți pasagerii i-au apărat, i-au luat sub pază și pe călătorii cu transportul auto. Bravo lor!»
Ce mai reclamă! Curînd și Jirinovski vi se alătură cu ceata lui și încet-încet o să apărați toată Rusia. Iar pe noi, rugămu-vă, lăsați-ne în pace. Cam ce chilipir aveți cu noi? Că nu de alta ,dar puteți pierde toți apărătorii de la drumul mare în Transnistria. Iar acolo e rost și de întrecere socialistă cu cazacii de pe Don. Căci aceștia, după cum am citit în istoria rusească, au în sînge o trăsătură nobilă: de a apăra oamenii la drumul mare. Căci ei-s doar urmașii lui Stiopka Razin, un mare amator de-a apăra oamenii pe larg-întinsul Volgăi. De altfel, acest Razin ajunsese și în Iran să apere femeile din haremuri. Pentru bani buni căzăceii sînt gata să-l apere pe oricine. Pentru parale strămoșul lor Ermak s-a dus tocmai în Sibir să apere oamenii. Ce e drept, băștinașii de acolo n-au vrut să-i apere cazacii și l-au înecat ca pe-un motan, dacă nu mă înșel, în Irtîș.
Deci, domnilor căzăcei, luați-o rara spre Don, spre Volga, spre Kubani, acolo unde vi-i seliștea voastră. Și Rostovtaica e alături... Apărați pe cine vreți și cum vreți. Iar aici, la noi, pe Nistru, ați putea s-o pățiți ca și Ermak. Iar dacă nu, atunci mai bine stați pe la casele voastre și sugeți holercă. Dați-mi ascultare, domnilor căzăcei, și atunci toate nedumeririle și neplăcerile voastre din Transnistria vor dispărea, precum pîcla din zorii zilei.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 24 martie 1992, pagina 8, coloanele —.
