Mine antitanc sînt aliniate în rînduri de pod. În spatele lor se află o baricadă formată din plăci de beton și păzită de gărzi îmbrăcate în salopete militare. Puțin mai departe, un transportor blindat, mîncat de rugină, blochează drumul.
Aceasta este frontiera «ultimei republici socialiste din fosta U.R.S.S.», nerecunoscută de nimeni în afara granițelor sale și condusă de un grup puternic înarmat de oficialități comuniste de etnie rusă.
Minoritatea rusă din estul industrializat al Moldovei și-a declarat independența proclamînd așa numita Republică Nistreană în septembrie 1990 și a creat o miliție înarmată, formată din mai multe mii de oameni, pentru a-i sprijini regimul. Rușii formează doar un sfert din populația locală.
Îndreptînd vîrful armei sale automate către drapelul defunctului Partid Comunist al Moldovei sovietice, un membru al miliției nistrene strigă: «Acesta este steagul nostru acum. Vom folosi armele și toată puterea noastră pentru a-l apăra».
Diplomații occidentali arată că după destrămarea U.R.S.S. regimuri comuniste militariste ar putea supraviețui în unele enclave izolate cum ar fi republica nistreană, în haosul care a cuprins fosta superputere.
Statuile lui Vladimir Ilici Lenin, fondatorul Uniunii Sovietice, au fost date jos de pe soclurile lor în restul Moldovei. Lenin continuă însă să-și ocupe locul de onoare în capitala Transnistriei, Tiraspol.
Statuia lui, cu mîna dreaptă întinsă într-un gest care înseamnă «Înainte către comunism», domină în continuare piața orașului.
După tentativa eșuată de puci care a avut loc la Moscova în august anul trecut, mulți ofițeri din Armata a 14-a sovietică, staționați în Transnistria, au început să ajute conducerea locală pregătind miliții formate din etnici ruși și inspectînd regiunea împreună cu ei.
Confruntați cu perspectiva unui viitor sumbru în cazul dem[o]bilizării, ofițerii ruși nu au nici un motiv să-i sprijine pe democrații și naționaliștii c[a]re au preluat conducerea după destrămarea U.R.S.S. Nu există garanții că foștii ofițer[i] vor primi pensii sau locuințe.
În decembrie, comandantul de armată Genadii Iakovlev a primit postul de șef al apărării în Transnistria și a acceptat să treacă Armata a 14-a sub controlul acestei așa-zise republici, asigurînd astfel oamenilor săi locuințe și un venit în viitor.
Liderii nistreni au adus de asemenea grupuri de cazaci, cunoscuți în istorie ca mercenari ai țarilor, pentru a apăra această minoritate rusă împotriva Moldovei.
Cînd Moldova a organizat alegeri, în decembrie anul trecut, patrulele comune formate din nistreni și sovietici au blocat accesul spre mai multe centre de votare de pe malul stîng al Nistrului și au deschis alte secții pentru alegeri separate în Transnistria.
Reporterii aflați la fața locului au arătat însă că țăranii moldoveni au blocat alegerile din Transnistria, traversînd rîul pentru a vota în condițiile de siguranță oferite pe malul drept.
Legăturile deja stabilite între noile guverne democratice ale Moldovei și Rusiei au început să fie încordate. Prezența cazacilor l-a înfuriat pe Snegur, care acuză Rusia că-i ajută în ascuns pe rebelii nistreni în timp ce, în mod oficial, își exprimă îngrijorarea față de escaladarea violenței.
Sursă: Țara, Nr. —, 21 aprilie 1992, pagina 4, coloanele —.
